Ma uitam mai devreme la TV (da stiu, m-am molipsit deja) la stiri, cum fac deja de cateva zile in fiecare dimineata, si am prins reportajul privind amenzile pe care le-au dat diversi inspectori pe la mare unor restaurante unde igiena era un termen necunoscut sau unde se vindea suc facut exclusiv din chimicale drept suc proaspat de fructe.
Desigur, stirea asta nu aduce nimic nou fiindca problema asta cu mancarea preparata in conditii infecte, servirea de mancare expirata sau neconforma e un lucru comun care se repeta in fiecare an, vara la mare si iarna la munte; si care se intampla poate zi de zi si pe la diverse evenimente.
Singurul lucru care s-a schimbat in ultimii ani e severitatea si frecventa controalelor precum si expunerea media de care au parte astfel de controale. E deja stiu faptul ca fiecare institutie din Romania e privita cu sila si scepticism de contribuabil asa ca sub presiuni internationale s-au intensificat controalele si s-a incurajat emiterea de comunicate de presa pentru a pune astfel de institutii de control intr-o lumina mai buna. Intre felul in care se prezinta DNA si Sanepidul la TV nu e nicio diferenta procedurala. E doar o diferenta de perceptie.
Apoi fiindca exista o serie de interese politice, astfel de afaceri sunt protejate atunci cand media relateaza despre ele, iar pentru potentialii clienti ele raman o necunoscuta si desigur o ruleta ruseasca.
Numai ca modul asta de lucru nu se opreste la granitele tarii cum ar crede multi fiindca o mare parte din unii care-si spun afaceristi, desi sunt niste buticari infecti, au emigrat si si-au deschis magazine, buticuri ambulante sau restaurante unde lucreaza in acelasi mod.
Si-am sa va dau doua exemple ca-i suficient.
Un individ care facea transport de marfa si colete intre Spania si Romania (probabil ilegal) s-a decis sa-si deschida propriul magazin, dupa ce magazinul caruia ii furniza marfa a renuntat sa mai lucreze cu el. Motivul pentru care magazinul respectiv renuntase avea legatura cu faptul ca individul a fost prins de catre politie ca transporta produse perisabile fara sa aiba microbuzul adaptat incat sa mentina un nivel optimi de temperatura si umiditate pentru astfel de produse. Altfel spus, individul facea transport de produse perisabile cu un microbuz banal in care temperatura in luna aprilie ajungea si la 40 de grade.
Politia i-a confiscat toata marfa de pe masina, inclusiv coletele si marfa ce nu era perisabila si au dus totul la incinerat pentru ca pe aici autoritatile nu stiu de gluma.
Dupa incidentul respectiv am crezut ca omul s-a potolit si am luat de la el de cateva ori, pana cand mi s-a mucegait o bucata de slanina in frigider la trei zile dupa ce am cumparat-o. Atunci mi-am dat seama ca incidentul anterior n-a reprezentat o lectie pentru individul respectiv asa ca am renuntat sa mai cumpar de la el si de la magazinele romanesti locale.
Zilele trecute am aflat ca respectivul nu mai are nicio autorizatie fiindca a fost prins de atatea ori ca transporta marfa in conditii improprii incat i s-au retras toate autorizatiile si astfel a fost obligat de autoritati sa puna lacatul pe afacere.
Al doilea exemplu il are ca protagonist pe unul ce are o afacere cu mancare ambulanta si o unitate de cazare. Pe asta in ultima perioada l-au vizitat o gramada de controale in urma carora i s-au impus diverse termene pentru a remedia o serie de deficiente in ceea ce priveste transportul si igiena. Omul le-a remediat in linii mari fiindca in caz contrar si lui ii retrageau autorizatiile fara sa stea pe ganduri, insa unul din angajatii lui imi povestea cum s-a dus intr-o zi la taraba si si-a dat seama ca toata carnea pe care o avea era stricata asa ca s-a dus cu ea inapoi la patron, iar acesta i-a zis ca n-are nimic daca miroase „putin” fiindca e inca buna carnea.
Angajatul a protestat si a refuzat sa mai mearga la servici cu carnea respectiva invocand faptul ca pana la urma conform legii e responsabil direct de ceea ce vinde, asa ca patronul a luat carnea si a pus-o la congelator probabil fiindca voia s-o utilizeze in prepararea unor feluri de mancare service la unitatea de cazare.
Asa ca dincolo de patimi nationale e musai sa recunoastem faptul ca pe langa hoti si curve, Romania a exportat in vest si o serie de „afaceristi” in domeniul alimentatiei publice, afaceristi ce nu vor sa piarda nici macar o firimitura de paine, asa ca pun in pericol cu buna stiinta sanatatea clientilor lor dovedind faptul ca n-au evoluat prea mult fata de buticarii infecti ai anilor ’90.