Povestea betivului zburator, spusa de el insusi

Aveam in gand sa scriu povestea asta de ceva vreme, insa niciodata n-am gasit timp suficient ca s-o termin si s-o public. Pana azi desigur…

In urma cu veo 8 ani l-am cunoscut pe betivul din poveste, pe care o sa-l numesc in continuare Liviu.

Liviu era genul ala de barbat betivan si curvar ale carui povesti se rezumau la descrieri ale curvelor pe care le-a futut si nenumaratele beute trase cu diversi “camarazi” de-ai sai. Nu lipseau nici povestile in care se lauda cum a scapat el de dosar penal in nenumarate randuri desi fusese prins beat la volan.

Lucra paznic la liceul din sat. Ma rog el de fapt pazea sala de sport a licelui pe care o inchiria (ilegal desigur) unor grupuri de baieti din oras care voiau sa joace fotbal mai ales pe timp de iarna. Se zvonea ca nu o inchiriaza asa de capul lui ci are blat cu directorul liceului cu care de altfel si impartea banii stransi de pe urma inchirierii. Cred ca se organizau si campionate ad-hoc de fotbal in sala la cat de ocupata era sala respectiv zi de zi. Nu stiu sigur fiindca prin al doilea an de liceu mi-am dislocat cateva vertebre si medicii mi-au interzis sa practic o lista lunga de sporturi, iar fotbalul era printre ele.

Sala de sport in cauza nu era deloc intretinuta de directorul liceului respectiv, chiar daca pentru o buna perioada de timp a fost mandria orasului, fiind realizata de guvernarea Nastase pe fonduri europene, asa ca se degrada de pe-o zi pe alta deoarece banii stransi de pe urma exploatarii salii mergeau in buzunarele directorului si ale lui Liviu. Aveam sa aflu treaba asta de la prietenii mei, in seara in care l-am cunoscut pe Liviu pentru ca dupa cina (ce s-a intins pana tarziu in noapte) prietenii mei au vrut sa jucam o repriza de fotbal in sala respectiva, iar Liviu ne-a oferit-o cred gratis. Eu unul n-am platit nimic si nici nu mi-a cerut cineva bani pentru c-am jucat fotbal in sala de pe la 12 pana pe la 2-3 noaptea asa ca ori au platit prietenii mei ori a fost gratis.

De asemenea cei care-l cunosteau pe Liviu stiau ca acesta are diverse relatii pe la RAR si ca poate sa “rezolve” ITP-ul unei masini doar in baza talonului, fara ca masina sa fie efectiv trecuta pe rampa de inspectie. Conform unora, una dintre povestile pe care Liviu avea sa le spuna nepotilor lui, pe langa cele despre beute si curve, avea de-a face cu ziua in care a fost prins in flagrant intr-un birou al RAR, alaturi de prietenul sau de la RAR, cu teancul te taloane de masini pe care incerca sa le avizeze pentru ITP fara ca ele sa fie prezente pentru inspectie si spagile pe care a trebuit sa le plateasca ulterior ca sa scape.

Cand l-am cunoscut pe Liviu ma aflam la o cina cu niste prieteni veniti de prin tari straine, Liviu fiind un cunoscut de-al lor cu care s-au avut bine si au avut parte de peripetii care mai de care mai interesante. Desigur fiecare peripetie in care era implicat Liviu trebuia sa contina doua ingrediente, beutura si curvele.

Ei bine, daca toate povestile spuse de Liviu erau redundante, una din ele mi-a atras atentia si mi-a ramas intiparita in memorie pentru rolul tragi-comic pe care l-a jucat Liviu.

Actiunea povestii se intampla in urma cu aproximativ 20 de ani, cand Liviu isi botezase cel de-al doilea copil. Cu ocazia botezului a facut o chermeza ce se putea apropia destul de bine de o nunta daca e sa tinem cont de numarul de participanti si alcoolul din belsug pe care l-au servit invitatii. Multi dintre invitati erau veniti de departe si cum nu exista Airbnb atunci si nici suficienta hipstereala, neamurile dormeau de obicei pe unde apucau. Tocmai de aceea, dupa ce s-a terminat chermeza o mare parte din neamurile lui Liviu (de fapt ale nevestei sale), care n-au mai “incaput” pe la prietenii locali au dormit care cum au putut in apartament la Liviu.

Liviu, nemaiavand loc sa doarma prin casa s-a pus sa doarma in balcon unde de altfel era si mai racoare. Statea la etajul 4 si n-avea balconul inchis, ca multi altii la vremea respectiva.

Dupa cateva ore de somn lui Liviu i s-a umplut vezica si s-a trezit hotarat s-o goleasca. Buimac, inca mort de beat si intr-o bezna totala, Liviu a uitat unde se afla, s-a dus spre marginea balconului, s-a lovit de balustrada, a pipait-o si s-a gandit ca poate e la muma-sa acasa, iar balustrada respectiva e prispa. A pipait in continuare pentru a cauta portita, dar n-a gasit-o asa ca s-a gandit sa sara peste, ceea ce a si facut. Intai un picior, apoi al doilea si zbang s-a oprit pentru putin timp pe sarmele de haine care la scurt timp au cedat sub greutatea lui. S-a oprit iarasi pentru o fractiune de secunda pe sarmele de haine ale vecinului de la 3, apoi pe cele ale vecinului de la 2, apoi pentru ceva mai mult timp pe sarmele vecinului de la etajul 1 care probabil le avea mai calitative.

La etajul 1, prins cu picioarele intre sarmele de haine s-a zbatut ca pestele pe uscat si i-a spart vecinului respectiv (probabil singurul cu balconul inchis de pe scara) unul din geamurile de la balcon, taindu-se la mana. Desigur pentru ca se zbatea, sarmele respective au cedat si ele dupa cateva secunde, iar Liviu a cazut in gol de la etajul 1 si si-a fracturat ambele picioare.

Spre norocul lui, sarmele de haine de la fiecare etaj in parte i-au atenuat caderea, iar faptul c-a cazut in picioare si c-a spart geamul vecinului i-au salvat viata. Picioarele i-au salvat viata fiindca au preluat tot socul, iar capul si coloana au ramas intacte, iar geamul spart a fost de fapt singurul care a alarmat pe cineva pentru ca vecinul de la 1, trezit de zgomot s-a uitat cu lanterna pe geamul spart, a vazut sarmele de haine rupte, l-a vazut pe Liviu intins pe jos inca incapabil sa discearna ce s-a intamplat si injurand de mama focului, si astfel alertat serviciul de ambulanta si pe sotia lui Liviu.

Mi-am adus aminte ca trebuie sa termin povestea betivului zburator citind in Almanahul Anticipatia (editia 2016) o proza scurta intitulata “The Day the World Turned Upside Down“, scrisa de Thomas Olde Heuvelt in care e relatata povestea a doi fosti iubiti intr-o lume in care gravitatia a disparut, iar tot ceea ce insemna pamantul si civilizatia s-a “prabusit” in atmosfera terestra cu aceeasi spontaneitate cu care betivul zburator a ajuns de la etajul 4 la sol.

Povestea betivului zburator, spusa de el insusi

1
Lasă un răspuns

1 Comment threads
0 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
1 Comment authors
newest oldest most voted

Buna povestea din care putem concluziona doar ca betivii au un Dumnezeu al lor! =)) Am si eu de astea cu un bun prieten din liceu … facea asta niste nefacute de doar concluzia aia m’a ajutat sa trec peste cum naiba reusea sa bata fizica in asa hal! :)))))