O idee despre gradinile urbane

1701011

Nu stiu cum sta treaba prin tara in ceea ce priveste gradinile urbane, insa pe la noi e foarte hipsterish sa ai o gradina urbana pe balcon. Pana si emisiunile banale de agricultura (gen Viata Satului) de pe la noi au o sectiune destinata gradinilor urbane.

In cazul in care nu stiti ce e o gradina urbana atunci o sa aflati de la mine ca e vorba de niste gradini de legume in miniatura ce pot sa fie puse pe balcon, sau pe ‘coperisul blocului. De cele mai multe ori gradinile urbane sunt facute din niste recipiente de lemn (reciclat din paleti de cele mai multe ori) si sunt „hranite” cu compost.

De fapt daca stau bine sa ma gandesc, e atat de raspandita moda asta incat au aparut deja si firme care-ti instaleaza si gestioneaza gradina urbana pentru tine in schimbul unei sume „modeste” pentru ca tu sa poti sa te bucuri din plin de legume bio-eco-hipsterish.

Pana aici nimic nu pare gresit in conceptul asta, insa daca gandim logic ne dam seama ca treaba nu-i asa de roz precum pare.

In primul rand e musai sa luam in calcul faptul ca ideea de eco/bio presupune ca solul si planta pe care creste solul sa nu fie contaminate in niciun fel, iar cand ma refer la contaminare nu vorbesc doar de ingrasamantul folosit sau solul folosit ci si de contaminarea indirecta ce are loc prin aer, stropii de ploaie sau apa cu care este udata planta.

Datorita traficului intens din oras aerul e contaminat cu diverse metale grele, iar metalele alea pot sa ajunga din aer pe frunzele plantei si sa fie absorbite la fel de usor cum pot sa ajunga in organismul uman prin respiratie. Apoi cu cat zona e mai centrala cu atat traficul e mai mare si implicit nivelul de contaminare e mai mare.

Apoi apa care se evapora dupa spalarea strazilor sau din balti rezultate dintr-o ploaie anterioara ajunge sa fie si ea la randul ei contaminata cu diverse lichide sau prafuri nocive. Astfel cand revine pe pamant o face sub forma de ceea ce in popor se numeste ploaie acida si odata infiltrata in pamant ajunge sa contamineze planta pe interior.

Si nu in ultimul rand, apa de la robinet cu care sunt udate plantele nu e cea mai calitativa apa din lume fiindca nu se poate compara niciodata cu apa oxigenata de munte. Apa de robinet de prin marile orase e de multe ori reciclata, desalinizata (in anumite cazuri) si i se adauga o serie de chimicale pentru eliminarea altor compusi chimici ce ar putea sa fie benefici plantelor.

Astfel, luand in considerare treburile astea putem sa ajungem foarte usor la concluzia ca moda eco/bio e de cele mai multe ori o aroganta platita scump de cei care vor sa se simta mai speciali decat restul lumii fiindca intre niste legume crescute pe un balcon si altele pe un camp din vecinatatea unei autostrazi nu exista mare diferenta in ceea ce priveste nivelul de contaminare. De fapt daca stau bine sa ma gandesc pe autostrada unde masinile circula cu viteza mai mare si consuma mai putin combustibil, deci au emisii mai mici exista posibilitatea ca nivelul de contaminare sa fie mai scazut.

Asa ca in contextul dat treaba asta cu gradinile urbane care produc legume mai sanatoase decat cele vandute la taraba din piata sau la supermarket mi se pare la fel de falsa ca si aia cu masinile electrice care teoretic polueaza mai putin, practic polueaza mai mult fiindca productia de electricitate cu care se incarca masinile respective arunca in atmosfera mai mult CO2 decat ar arunca o masina pe benzina de exemplu.