In ultima perioada, in urma unor discutii cu diversi cunoscuti si in urma unor informatii citite online, am ajuns la concluzia ca lumea bate de prea mult timp pasul pe loc pentru simplul fapt ca e reticenta la schimbare.
Aparent in cultura mondiala s-a intiparit deja ideea de zona de confort si nimeni nu vrea sa mai riste nimic, la fel cum nu vrea nici sa mai faca lucruri care nu vin la pachet cu oaresce nivel maxim de certitudine in ceea ce priveste reusita.
Oamenii optimisti, pregatiti sa infrunte esecul cu demnitate sunt tot mai putini, iar societatea prefera sa-si pastreze un nivel de viata mediocru atat timp cat respectivul nivel de viata nu-i scoate din zona de confort, dar nici nu-i ucide instant.
Si e destul de intrigant sa vezi cum o specie care incearca sa se mandreasca cu o evolutie de atatea milioane de ani, cu o revolutie tehnologica bazata in fapt pe reusitele si ambitia catorva, se plafoneaza si se complace intr-un nivel de mediocritate de-a dreptul ordinar.
Desigur, nu ma refer doar la politica, la economie, cultura sau mai stiu eu ce alt aspect care ne angreneaza pe toti ci la atitudinea omului de rand fata de viitor.
Si poate lucrul asta n-ar reprezenta o problema daca fiecare dintre ei si-ar vedea linistit de propria depresie, insa de cele mai multe ori cei care par ca duc instinctul de autoconservare la extrem se mai si lamenteaza zi de zi in privinta nivelului mediocru al vietii pe care-o traiesc si descurajeaza fara exceptie orice plan de evadare pe care il expun ceilalti, cei care nu sunt atat de negativisti si conservatori in gandire.
