Zona de confort e sfântă

1630345988388

În ultimul an am implementat o serie de chestii în operativa tehnică a unui client de-al meu.

Am încercat să automatizez tot ce era redundant într-un timp extrem de scurt și să găsesc cele mai simple soluții pentru a îmbunătății munca angajaților.

Una din ultimele găselnițe a redus timpul de muncă al unui departament cu peste 50%.

Mă rog, a redus o serie de task-uri extrem de redundante și a oferit departamentului respectiv mai mult timp pentru analiza datelor și luarea de decizii.

De fapt scopul meu inițial era fix ăsta, să-i ajut să elimine pe cât de mult posibil munca inutilă și să poată să dedice mai mult timp analizei de date pentru a putea lua decizii mai bune.

Totuși în ciuda progresului făcut, clientul respectiv are nevoie să reducă o serie de costuri logistice într-un interval de timp cât mai scurt posibil așa că ne-am pus să facem brainstorming pe tema asta.

Soluția pe termen scurt e ca trei departamente să dedice 5 minute în plus din timpul lor ca să facă un task suplimentar și asta de vreo 2-3 ori pe lună (deocamdată).

Evident soluția e una temporară și ne-ar permite să economisim cam 75% din costurile respective (adică câteva zeci de mii de euro) în timp ce dezvoltăm o soluție permanentă și automatică pentru problema asta.

Când am prezentat soluția ca o alterare a fluxului de muncă actual, alături de câștigurile reprezentate de soluție pentru finanțele firmei respective o parte dintre angajați s-au arătat ultragiați de faptul că trebuie să muncească lunar 10-15 minute în plus și să facă un task suplimentar ce-i scoate din zona lor de confort.

Nu contează că economisind bani firma poate eventual să mărească salarii sau să ofere diverse beneficii.

Nu, problema e mereu să nu muncim noi mai mult sau să ieșim câtuși de puțin din zona de confort.

Văzând atitudinea asta a lor mi-am adus aminte de alt context unde diverși angajați erau recalcitrați pe faptul că odată cu diverse îmbunătățiri tehnice și operative munca lor se complica oarecum.

Adică nu mai trebuiau să numere produse și să pregătească niște paleți de marfă între pauzele de țigară ci trebuiau brusc să facă treaba asta utilizând niște PDA-uri ce le economisea timp, iar timpul economisit urma să fie utilizat pentru reorganizarea depozitului, reorganizare ce pe termen lung aducea diverse beneficii.

Și e foarte mișto treaba asta fiindcă arată cam cât de greșită e privită munca de majoritatea angajaților.