Văzusem zilele trecute postarea asta pe Facebook și m-am amuzat teribil pe seama naivității și impertinenței ce rezultă din titlu și mai ales din conținutul articolului.
Trist însă e faptul că treaba asta a fost postată la secțiunea Economie unde se presupune că postează niște unii care înțeleg câtuși de puțin ce e aia economie și mai ales ce e economia de piață.
Povestea asta s-a repetat aproape de fiecare dată când a lansat Apple vreun accesoriu și s-a răsucit pe toate părțile și când au apărut primele Beats produse de Apple.
Practic, când Beats erau produse de Dr. Dre și erau nișate pe un segment foarte mic de utilizatori (în general DJ și producători de muzică) nu s-a scandalizat nimeni.
După ce a cumpărat Apple marca și a scos primele modele s-au trezit niște unii să facă o analiză și să concluzioneze că piesele ca să faci niște căști de 100 de euro costă 20 de euro și că dacă pui și munca te duci undeva la 40 de euro, deci Apple ar trebui să le dea practic gratis.
Ori abordarea asta e greșită pentru simplul fapt că Apple investește în inovație, iar geniile care pot să facă inovația aia costă bani.
Inovația nu vine gratis. iPhone n-a venit gratis, nu a visat Steve Jobs într-o noapte ce trebuie să facă ci a fost un proces îndelungat unde și-au stors creierii sute de ingineri, designeri și programatori înainte să vină cu un MVP (minimal viable product pentru necunoscători).
Toate astea vin cu un cost, nimic nu e gratis pe lumea asta, indiferent de vor spune comuniștii și fanii lor.
Apoi urmează producția în masă, un cost pe care producătorul îl plătește în avans. Și cum costul ăsta nu e sigur (dacă nu se vinde produsul, dacă ne-a scăpat ceva și e defect, dacă vreunul doarme pe el la fabrică și gafează ceva, dacă fabrica e coruptă și QA-ul (CTC la români) se face de niște indolenți) se fac niște provizioane de risc.
Au fost o sumedenie de cazuri de mașini rechemate în service pentru că s-au produs prost din diverse motive așa că temerile astea sunt reale.
Pe urmă urmează marketing-ul care nu e ieftin și desigur serviciul oferit clientului.
Nu poți cumpăra Beats sau iPhone de la butic sau de la orice magazin de telefoane.
Poți să cumperi așa ceva doar din locuri mai spălate, iar locurile alea spălate costă și ele bani.
Așa că dacă păstrezi standardele astea e cam imposibil să ceri 3 euro pe o cârpă, chiar dacă există alternative mai ieftine. Mereu există alternative mai ieftine, dar nu înseamnă că sunt neapărat și mai bune.
Apple nu e ieftin, nici Beats sau orice altceva produc ei nu e ieftin e chiar foarte scump și de asta au cotă așa mică de piață, dar nu vor să aibă cotă mai mare făcând rabat la imagine și calitate.
Uite un alt exemplu.
Acum vreo câteva luni un colaborator de-al meu a vrut să ia în distribuție o marcă dinasta nu foarte ieftină de ceva piaptăne.
I-a sunat pe ăia și le-a zis ce vrea, oamenii s-au arătat încântați de idee, dar i-au zis că nu pot să-i dea docamdată cantitățiile cerute pentru că nu au capacitatea de producție necesară.
Omul intrigat s-a oferit să-i ajute să crească în capacitate de producție, iar ei l-au refuzat explicând că sunt niște produse pe care le fac ei acolo manual, că e o tradiție de sute de ani și că deși îmbunătățesc procesele și se folosesc de tehnologie nu vor să crească atât de mult încât să facă un produs banal.
Ba mai mult i-au explicat omului că anul trecut (2020, pandemie, plină criză COVID19 în Europa de nord și vest) au avut posibilitatea să vândă peste 18 milioane de euro doar pe Amazon și au refuzat să cadă în extrema cantității versus calitate.
Desigur, nu întotdeauna mărcile urmează cu religiozitate strategia asta și mai fac și experimente.
Uite Subaru de exemplu:
Pentru necunoscători, Subaru e un fel de Apple al mașinilor, iar dacă nu mă credeți întrebați-l pe blogărul ce face recenzii la Passat și Octavia de mâna a doua că el avea unul parcă.
Revenind la Subaru, inițial au făcut bijuteria asta de Impreza în formatul berlină (cum se zice pe la noi pe la sat), apoi prin 2008 pentru că toată lumea făcea hatchback-uri s-au gândit și ei să facă unul.
Acum să nu mă înțelegeți greșit. Subaru e un monument de inginerie și tehnică, dar s-au lăsat duși de valul vremurilor și au scos și ei o mașină sub formă de ou cu câteva sute de cai putere sub capotă.
Un Impreza WRX STi e practic singura mașină pentru care aș renunța la seria 3, iar acum câțiva ani când voiam să iau unul nu găseam din ani buni decât mizerie dinaia de hatchback.
Cum oamenii care cumpără și conduc Subaru Impreza (și mai ales WRX-STi) nu sunt fanii unui ou pe roți și nici corporatiști mid-level ce umblă mai mult prin oraș și își duc nevasta sau mama la cumpărături la Selgros, iar odată pe an merg la Sinaia, Mamaia sau pe la Bulgari și greci cu portbagajul prin de conserve nu prea erau în target.
În 2014 și-au dat seama de greșală și au revenit doar la varianta berlină, cea care a consacrat modelul și singura care practic conferă stabilitatea și siguranța pe care o caută oamenii ce vor mașina asta.
În definitiv mașina nu e doar despre cai putere sau compatibilitatea cu Android și iPhone, și nici despre parcarea autonomă pentru că oamenii care conduc o astfel de mașină știu de regulă să parcheze extrem de bine, n-au nevoie de roți ajutătoare.
P.S. Eu unul urăsc din suflet hatchback-urile și SUV-urile. Prima dată când am condus un hatchback mi-am jurat că n-o să-mi cumpăr veci unul, iar când m-am trezit a doua oară la volanul unuia m-am asigurat că are pachet sport ca să nu mă răstorn cu el pe serpentinele de pe aici.
P.P.S. Tocmai de asta are și Balenciaga succes atunci când scoate o traistă de Ikea ediție limitată sau o paporniță de rafie.