In urma cu fix 7 ani paseam in reprezentanta Dacia de la Sibiu ca sa-mi comand noul (nou la vremea aia) Logan VAN din moment ce banca aprobase dosarul de creditare pentru achizitia masinii si din moment ce nu eram imbracat tocmai ca un businessman si cumparam o Dacie nu un Renault reprezentantul de vanzari a intuit faptul ca o sa preferam achizitia variantei de baza fara dotarile extra.
Numai ca varianta de baza venea la vremea respectiva fara servo-directie pentru ca probabil inca exista cerere pe piata pentru masini fara servo-directie fie existau stocuri mari de piese de pe la sistemele vechi fara servo-directie si era pacat sa fie reciclate (ori poate ca ambele variante erau valabile) asa ca oamenii vindeau modelul de baza al Logan VAN 2010 fara servo-directie, dar cu 6 ani de garantie pe tabla.
Mi s-a parut incredibil faptul ca dupa decenii intregi de produs masini ale caror praguri, aripi si alte zone periferice rugineau dupa primul an Dacia era capabila sa ofere masini pe a caror tabla s-o garanteze 6 ani, insa nu era capabila sa ofere servo-directie in pachetul de baza.
Am optat pentru varianta de baza + servo-directie si a trebuit sa platesc putin peste 500 de euro in plus ca sa am parte de un astfel de „capriciu”, iar tabla se pare ca a rezistat perioadei de garantie si salinitatii ridicate de pe aici spre stupoarea mea.
Revenind la ideea de varianta cea mai ieftina, la scurt timp dupa ce am venit aici un prieten m-a rugat sa-l iau de acasa si sa-l duc sa-si rezolve niste treburi pentru ca nu avea masina disponibila, si fiindca era foarte cald prietenul s-a apucat sa caute pe usa Loganului butoane pentru a deschide geamul si intr-un tarziu si-a dat seama ca e geam cu manivela. In momentul ala a exclamat ceva de genul: „Trazni-ar D-zo pe romani, in 2010 ei inca mai fac masini cu geam la manivela”.
I-am explicat oarecum amuzat omului faptul ca manivela de la geam e ultima problema a masinilor fabricate in Romania si ca in dotarea de baza masina mea nu avea nici macar servo-directie.
A trebuit sa petrec cativa ani pe aici ca sa-i inteleg omului stupoarea si sa inteleg de fapt ca in Romania cultura produsului cel mai ieftin (si adeseori de proasta calitate) exista intocmai datorita cererii de pe piata. Oamenii s-au obisnuit cu lipsurile inca de pe vremea comunismului, iar perspectiva celui mai ieftin produs e adeseori considerata un adevarat lux.
Iar economia produce masiv „cel mai ieftin” pentru ca piata o cere intr-un mod de-a dreptul uimitor. Tocmai de aceea in timp ce pe mine si pe altii astfel de titluri si articolele aferente ne uimesc, pentru multi ele sunt de mare interes fiindca oamenii vor cel mai ieftin fara sa le pese prea mult de dotarile pe care le are: