Rasfoind presa online cu scrool-ul de la mouse am dat peste acest titlu: Vesti bune pentru Romania: Ribery, Anelka si Evra, suspendati. Si acuma stau si ma gandesc, cum adica? faptul ca adversara noastra joaca fara unii dintre cei mai buni jucatori a ajuns motiv de bucurie? Poate ar fi indicat sa facem o sarbatoare nationala, ca si asa avem deja 365 de sarbatori in calendar.
Instantaneu ma apuca sila, nu fiindca am citit acest articol, ci fiindca in el se explica realitatea fotbalului romanesc si mocirla in care se scalda jucatorii romani. Noi n-am pierdut niciodata un meci, de fapt ne-au furat arbitrii straini, sau poate a fost terenul de vina, era denivelat. De fapt cred ca si-au dorit adversarii mai mult victoria. Nu?
Mi-e sila. Nu neaparat de jucatori, victime ale lacomiei care a cuprins Romania in toate domeniile, oricat de neinsemnate ar fi fost. Oameni ca Becali, Borcea, Mititelu, Penescu au facut din fotbal o afacere. Un mai josnica decat traficul de carne vie. Generatii intregi de tineri, care au invatat sa joace mingea pe maidan sau in curtea scolii si care pe teren, indiferent cat ar fi el de jalnic baga oricand sub picior un Nicolita sau un Mutu. Sunt tineri care l-ar dribla scurt pe Chivu si i-ar da goluri pe banda rulanta lui Lobont, oameni ocupati mai degraba cu reclamele la bere decat cu forma lor fizica si performanta.
Astea toate fiind posibile datorita faptului ca fotbalul din Romania sub conducerea atenta a lui Mircea Sandu, probabil cel mai corupt om din Europa, si puscariasul Dragomir, ala care s-a imbogatit din drepturile TV ale echipelor a ajuns un joc gen ruleta ruseasca. Marile echipe de club spala bani grei cumparand jucatori la mana a 3-a de pe la echipe care incearca sa se scape cat mai repede de ei. Asta se intampla sub atenta supraveghere a ANAF-ului.Desi se obtin sume fabuloase din drepturi de televiziune, vanzari de bilete, articole sportive etc., echipele sunt in fiecare an in pragul falimentului, banii destinati imbunatatirii stadioanelor dispar subit pe “marile” transferuri, in timp ce scolile de fotbal arondate echipelor fie nu mai exista fie sunt in paragina, viitorii fotbalisti neavand nici usa la dusuri.
Si uite asa, in loc sa utilizeze talentele romanesti existente, atat antrenorii cat si conducatorii de cluburi sportive investesc timp si bani in toate petardele fotbalului romanesc “premium”, dar si in cel strain “second-hand” si astfel se ajunge incet si sigur la lipsa de “succesuri” fotbalistice ale echipei nationale.
Dar nu e problema, noi ne resemnam. Asta facem de 20 de ani, si atunci cand luam salariul, si cand platim energia electrica, si cand avem o firma si vine garda financiara cu japca, dar si cand pierde echipa nationala.
Desi pentru mine Razvan Lucescu este un mare antrenor, in acest moment consider ca aceste compromisuri pe care a ajuns sa le faca sub presiunea “marilor” oameni de fotbal cum le placa sa li se spuna, nu au de cat sa-i aduca pierderi enorme in cariera sa de antrenor.
Desigur ar fi multe de vorbit pe tema asta, dar ma opresc aici fiindca doar le vorbim, nimeni nu o sa ia atitudine.