SF-ul trist

Am terminat de citit de cateva zile Almanahul Anticipatia 2016 si O planeta numita Anticipatie ce a fost publicata in ’85 si ce reprezinta o culegeri de povestiri SF scurte anterioara seriei de almanahuri Anticipatia.

Din pacate desi publicate la 3 decenii distanta una de cealalta, ambele carti abordeaza aceleasi subiecte ale literaturii SF:

  • O lume distopica si apocaliptica;
  • Un razboi intergalactic ce duce la subjugarea populatiei terestre;
  • Un cataclism de proportii colosale ce decimeaza populatia.

Poti numara pe degetele de la o mana scrierile care n-au ca ingredient principal unul din cele trei subiecte. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc mult mai deranjanta e redundanta ideilor respective fiindca astfel de subiecte se repeta si au ca diferente notabile doar protagonistii si povestea personala a acestora. Sa citesti cateva din culegerile de proza scurta SF e ca si cum ai viziona toate filmele si serialele care s-au facut in legatura cu apocalipsa zombie. La final iti dai seama ca fiecare e mai prost decat anteriorul.

Si nu e vorba doar de scriitorii de SF romani pentru ca majoritatea “operelor” sunt scrise de catre straini, in general americani ce par sa se “inspire” unii de la ceilalti.

N-am putut sa inteleg niciodata de ce o foarte mare parte a SF-ului e asa de trista si pesimista, si mai ales de ce contrasteaza atat de flagrant cu utopia Star Trek-ului.

P.S. O planeta numita anticipatie se gaseste doar prin anticariate. Eu am luat-o de la Calin.

SF-ul trist

2
Lasă un răspuns

1 Comment threads
1 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
2 Comment authors
newest oldest most voted

Mai apare Almanahul Anticipaţia? Credeam că s-a oprit imediat după ’90. Pe vremuri era o referință pentru iubitorii SF-ului.