Ne mandrim cu brandul de tara, desi nu prea intelegem care-i ala si cum functioneaza el mai exact. Unii spun ca e vorba de o frunza plagiata, altii de gradul de ospitalitate pe care-l afisam fata de straini in timp ce multi il asociaza cu gropile din asfalt si coruptia.
Eu cred ca acest concept abstract pe care-l numim brandul de tara consta mai degraba in seriozitatea, determinarea si modul in care facem lucrurile pentru noi insine si pentru altii.
Uite, sa luam alimentele drept exemplu in acest sens. Cred ca oricine are acces la Facebook in ziua de azi stie ca produsele din vest sunt mai calitative decat alea din est. Ba mai mult aia suficient de idioti mai umbla si prin supermarketuri ca sa faca poze la preturi si sa ne arate ca uite domne' dincolo nu doar ca e mai bun din punct de vedere calitativ, dar e si mai ieftin.
Ori problema in acest caz nu e ca ne baga altii pe gat rebuturile lor, cum incearca sa ne explice niste indivizi care habar n-au pe ce lume traiesc, ci pentru ca noi continuam sa producem in baza unor standarde diferite. Producem bine pentru export si prost pentru noi insine, fix cum se intampla pe vremea lui Ceausescu. Nimic nu s-a schimbat de atunci indiferent de ce sector de productie vorbim. Oricine se apuca sa compare de exemplu Loganul standard, produs pentru Romania cu cel Laureatte produs pentru export isi da seama de diferente. Oricine compara Loganul VAN produs pentru Romania cu cel Express produs pentru export isi da seama de diferente si constata ca ala trimis la export mai bun.
La alimente povestea e identica. In urma cu vreo luna am fost la Mueller (un magazin nemtesc cu produse importate din Germania. Nu mergem foarte des si nu cumparam ceea ce gasim si aici ci dimpotriva, cumparam chestii pe care nu le gasim in magazinele cu produse locale. In timp ce eram la casa am vazut cu coada ochiului o punga de pufuleti, am luat-o si l-am intrebat pe casier daca vand si asa ceva. Mi-a raspuns ca da si cand l-am intrebat daca numai punga aia o are mi-a confirmat ca e singura daca nu mai sunt altele si mi-a zis ca sunt innebuniti nemtii dupa pufuleti si ca mereu raman fara stoc.
Am luat punga de pufuleti, pe care dupa cum vedeti scria in germana si am fost surprins sa constat ca atat gustul cat si textura erau diferite fata de pufuletii pe care i-am mai cumparat de pe la magazinele de pe aici si care erau produsi pentru Romania. Si astia care ajung la Mueller se produc tot in Romania, doar ca aparent se folosesc alte standarde, e alta reteta si implicit alta calitate (dupa cum mentionam si pe la Ionut aici apropo de subiectul produselor whitelabel).
Asa ca din punctul meu de vedere e cat se poate de evident faptul ca in Romania avem calitate proasta pentru simplul fapt ca producatorii inca aplica dublul standard in ceea ce priveste productia, oferind un nivel de calitate pentru export si altul substandard pentru consumul intern.
Pe aici e suficient sa te duci la un magazin romanesc, care importa produse romanesti facute pentru piata interna si sa cumperi un produs la intamplare si apoi sa mergi la un magazin local si sa cumperi echivalentul, iar apoi sa faci comparatia.
Gogosarii astia de mai jos sunt produsi de o firma din Polonia pentru export. Ajung in Spania, Portugalia, Franta, dar se distribuie si prin Romania din cate se pare:
Sunt ceva mai scumpi decat aia romanesti, insa din punct de vedere calitativ sunt net superiori. Astia polonezi sunt impecabili pe cand in borcanele de gogosari romanesti produsi pentru piata interna e imposibil sa nu gasesti macar un gogosar moale sau unul patat.
E drept ca toate produsele romanesti sunt mai ieftine. Pufuletii aia sunt 1,10 euro la Mueller si cam 90 de centi la magazinele romanesti, gogosarii polonezi sunt 2,50 euro, iar aia romanesti sunt de regula 1,80 euro borcanul. Diferenta de pret e evidenta, diferenta de calitate la fel, dar asta nu justifica in niciun fel nevoia de a produce substandard.
Asa ca dincolo de patriotisme false si egocentrismul afisate de multi dintre conationali, cred ca adevaratul brand de tara consta in felul in care tratam calitatea la nivel de productie. Daca pentru noi merge si asa in timp ce pentru altii nu e evident ca cei care se lamenteaza pe astfel de teme isi merita soarta si nu prea ar trebui sa luam in serios aceste lamentari.