Apropo de chestia cu Gheboasă și cantitatea de dejecții muzicale cu care suntem bombardați zilnic.
Prin 2011 sau 2012, nu mai țin minte exact că nu mai sunt așa tânăr ca voi, o clientă de-a mea mi-a cerut să fac un site de prezentare pentru un actor/prezentator local.
M-a rugat să fie ceva simplu și ieftin pentru că individul respectiv caută să facă totul fără bani, eventual pe favoruri sau barter.
Am căzut de acord pentru o sumă modică, dar și pentru ceva ce presupunea extrem de puțină muncă din partea mea.
În timp ce lucram la proiect l-am cunoscut și pe individ și am aflat că urma să filmeze un videoclip muzical și să scoată un hit al verii.
În privat clienta mi-a confesat că practic individul n-are nimic de-a face cu muzica, dar că fiind tânăr și cu o carieră în ascensiune l-au curtat niște unii care i-au făcut un cântec, l-au pus să-l cânte, l-au trecut prin autotune și acum urmau să-i filmeze un videoclip în care focusul principal nu era talentul lui muzical.
Vocea era oricum robotizată de autotune.
Ci pieptul generos al unor domnișoare ce aveau să apară ca figurante în schimbul faimei și a unei băuturi din partea casei servită pe marginea piscinei unui hotel din nordul insulei.
După 11 ani clipul respectiv are vreo 112.000 vizualizări (majoritatea probabil artificiale), iar cariera muzicală a individului n-a avut același succes ca și cea de actor/prezentator.
Omul nu avea niciun talent și nicio înclinație de natură muzicală.
Era doar un produs de marketing.
Produs ce aduce bani frumoși până se prinde lumea despre ce e vorba.
El primește niște firimituri și riscă să cadă în dizgrație, iar producătorii mai pun ceva deoparte la fondul de economii.
