Masochismul feminin și feminismul

Masochismul feminin și feminismul

De ceva vreme încerc să înțeleg cum funcționează masochismul feminin în raport cu feminismul și societatea modernă pe care o propovăduiesc grăsanele mândre că au barbă, mustață și păr sub braț.

Uite acum de sărbători, vecina s-a încăpățânat de Crăciun să facă mâncare cât pentru zece guri (deși noi suntem două și jumătate, iar în seara de revelion nu găsise nimic mai bun de făcut decât să facă pește (că așa-i tradiția) deși frigiderul mai avea puțin și dădea pe dinafară.

Cum sunt mai nenorocit din fire, i-am sugerat să-și caute altceva mai bun de făcut pentru că tocmai ce mâncasem cu niște prieteni ceva grătar și oricum aveam ce să mănânc/mâncăm în seara aia.

Cu ocazia asta m-am gândit puțin la treaba asta cu masochismul feminin și sărbătorile și cum femeile își dau mai mult de lucru în perioadele astea apropo de gătit și curățenie deși de cele mai multe ori nici nu e necesar.

Masochismul feminin și feminismul

Toată chestia asta cu masa îmbelșugată de sărbători se trage din evul mediu când oamenii făceau foame și țineau post aproape zilnic (pentru că erau prea săraci și trebuiau să economisească și să dea bani bisericii nu fiindcă se purificau fizic sau spiritual – asta e doar minciuna pe care o înghit).

Să ai masa îmbelșugată de Paște, Crăciun sau Revelion e ca și cum ai avea pantofi de duminica.

Cumperi pantofi scumpi și îi porți doar odată pe săptămână pentru că ești prea prost și prea sărac să-i porți zilnic.

Șase zile pe săptămână porți teniși rupți și duminica la biserică (atunci când vin toți fraierii ăia pe care-i cunoști și care te cunosc – și care sunt fix ca și tine) te duci cu pantofi sclipitori ca să creadă lumea că ești putred de bogat.

La fel ca și postul treaba asta nu are nimic de-a face cu prietenul imaginar căruia nu-i prea pasă de ce mănânci și cum te îmbraci tu.

Cum e el atotștiutor și cel mai inteligent din univers cam intuiește cum stă treaba cu ipocrizia și fățărnicia.

Pe el nu poți să-l prostești cu treaba asta în timp ce pe ăia ca tine e mai ușor să-o prostești.

Așa e și cu mesele îmbelșugate.

Când se adună familia sau vin musafirii e nevoie de multă mâncare și beutură, de exces ca să vadă proștii ăia că tu trăiești ca regii.

Mă rog, fiind la fel de proști și ei aplică aceeași tactică și fac în linii mari același nivel de risipă ca și tine.

Probabil că psihic vorbind e un fel de panaceu să te simți ca un rege din evul mediu măcar de trei ori pe an și să bagi în tine ca spartul făcând în același timp risipă de mâncare.

Presupun că gradul de îmbelșugare a mesei e invers proporțional cu gradul de îngustime a minții.

Ce nu înțeleg e încăpățânarea femeii moderne de a juca rolul de sclavi ai acestui circ absurd.

Înțeleg să gătești ceva diferit sau să gătești puțin mai mult în caz că aștepți musafiri, dar nu înțeleg de ce te-ai încăpățâna să practici și să păstrezi o tradiție absurdă mai ales acum, pe timp de pandemie…

Masochismul feminin și feminismul