Ce mod mai bun de a incepe o postare despre o statiune moarta decat un contra-cantec al unei alte statiuni. Daca la Sovata este fericita fata, la Soveja ai noroc daca vezi o fata. De fapt ai noroc daca vezi oameni.
Am fost week-endul trecut la rudele lui Lili in Vrancea si ne-am gandit sa mai exploram zona dupa prea multe pupaturi si strangeri de mana de rude. De data aceasta am decis sa mergem pana la Soveja, statiune montana cunoscuta in comunism. Auzisem de ea, dar nu am fost acolo niciodata, iar Lili nu a mai trecut prin Soveja de la majorat. Drumul lung pana la Soveja devenise in ultimii ani inprecticabil de-a dreptul dupa spusele localnicilor. Noroc ca se apropiau alegerile si a fost refacut.
Am ajuns la tablia de Soveja si am parcurs mai intai satul cu acelasi nume. Multe case, oameni destul de multi pe strada, la porti, la magazin. Apoi trecem in statiune. Intrarea e marcata de Monumentul Eroilor. Am decis sa parcam acolo si sa o luam pe jos in explorarea acestei statiuni. Eram cinci persoane si am decis democratic sa vizitam Monumentul care s-a dovedit a fi o mega-cripta. Lili imi tot povestea de acest monument, pe care ea
il mai vizitase in copilarie si care a marcat-o profund. Pai cum sa nu te marcheze acest Mausoleu unic in Europa?? Intri in cladirea mare, alba si rece in forma de cruce pe interior ale carei ziduri sunt „zugravite” cu numele a numele a peste 1200 de oameni, soldati morti in zona Soveja in timpul primului razboi mondial. Interesant este ca in spatele fiecarui perete este o cripta cu osemintele acestor soldati. Mie mi-a aatra atentia in mod deosebit faptul ca laolalta in Mausoleau erau ambele tabere de combatanti: romani, maghiari, austrieci si germani.
In mijloc troneaza un altar pe care la loc de cinste printre coroane si jerbe de flori este asezata o foaie inramata cu o poezie special dedicata acestui loc de poetul national modern al ROmaniei, Adrian Paunescu. Omul asta oriunde se duce, orice face – baga o poezie. Nu cred ca stie nici el cate a scris. Daca Operele Complete eminesciene au parca 15 mega-volume, cred ca Paunescu are deja scrise 50! Poetul – fluviu, cunoscut si pentru Cenaclul Flacara, a fost prin Soveja si s-a oprit la Mausoleu, unde a compus pe loc o poezie speciala.
Dar Mausoleau de la Soveja nu este unicat prin poezia lui Paunescu si nici prin numele scrijelite pe pereti. Piesa de rezistenta este cripta deschisa a eroului necunoscut unde poti vedea frumos stivuite oasele a aproximativ 2000 de soldati morti in zona Soveja in primul razboi mondial a caror nume au ramas necunoscute. Normal ca laolalta intre acele cranii si alte oase sunt romani, germani, maghiari si austrieci. Acolo sunt soldati si comendanti. Toti se uita fix spre vizitatorii ce baga capul in cripta lor. Mi s-a parut o imagine ce poate speria multa lume, dar cu un mesaj care ar trebui sa indemne la pace. Tot efortul acelor oameni de a apara un teritoriu sau un concept, de a ataca pentru o idee sau un lider, ca toti sa ajunga laolalta intr-o camera stivuiti frumos unul peste altul, craniu langa craniu. Este un pasaj in Biblie despre desertaciune. Ti se spune acolo ca totul e desertaciune. Totul acela se refera la acest fel de a nu trai viata in mirajul cotidianului materialist, in iluzia unor conducatori ce ne indoctrineaza si a unei culturi false de cele mai multe ori.
Am plecat din Mausoleu, dar gandurile mi-au ramas la acea imagine care nu m-a socat, dar mi-a dat multe raspunsuri. Apoi am inaintat toti cinci pentru a vedea statiunea montana Soveja. Ei, surpriza! Ce statiune? Unde? Statiunea Soveja a murit!parcul central al acestei mici statiuni era parasit. Trei oameni faceau gratar pe iarba in centrul statiunii. Nu-i deranja nimeni pentru ca nu era aproape nimeni prin zona. Nici vorba de autoritati. Langa ei trona terasa si arhitectura „a la statiune” a unui resturant demult apus. Peste drum un chiosc metalic din care razbatea muzica populara tare. De altfel aceasta era singura sursa de muzica, de aparenta
viata din statiune. Nimeni nu se vedea insa in zona. Ne-am dus la sursa muzicii si era un magazin de obiecte artizanale si „amintiri din Soveja”. Cine mai vrea amintiri dintr-o statiune moarta? Mi s-a parut ironica situatia. De altfel imaginea ce o vedeam stand in centrul statiunii: cladiri parasite cu inscriptii Restaurant, Magazin, Club, vegetatia ce a cuprins tot mai mult asfaltul aleii centrale, leaganele ruginite ce scartaiau in bataia vantului… caldura mare de afara… ce mai, un film de Hitchcock in toata regula.
Am inaintat prin aceasta statiune a stafiilor. Lili is amintea de un hotel mare construit acolo in comunism. Am ajuns la el, dar partenerii mei de drum, toti din Vrancea , au ramas socati in fata acestuia. Imaginea era parca scoasa din filmele thriller. Era de fapt locatia romaneasca a filmul Shinning! Un hotel mare construit prin Sindicate in era comunista acum cu lacat pe usa si cu o iapa si un manz ce pasteau in fata. La geamuri se vedeau ferestre si vopsitul relativ recent exterior al hotelului denota ca nu e inchis de mult. In fapt nu e inchis chiar de tot am aflat. Aici se mai fac in restaurant uneori nunti, dar restul hotelului nu a mai rentat…
Am inaintat pe aleea principala sa mai descoperim surpriza oferite de Soveja. Spre capatul aleii am dat de cateva vile reconditionate si frumos aranjate ce mai erau inchiriate de turisti. De asemenea spre sat se vedeau in vale vile noi, impunatoare, ale oamenilor cu bani din Vancea si nu numai care au dorit sa aiba acolo un loc de retragere pentru eventuale concedii sau week-enduri.
Dar statiunea Soveja nu mai exista. Sunt cateva locuri de cazare situate in sat, chiar unele facilitati moderne intr-un nou hotel, dar tot langa sat. Soveja a ramas a craniilor din mausoleul care strajuiesc intrarea in statiune.