Astazi am citit in Sibiu Standard un interviu cu primarul Sibiului Klaus Iohannis. Subiectul politica l-am evitat in acest blog pentru ca politicile Sibiului sunt preocuparea mea de zi cu zi la servici si nu numai. Dar interviul de azi plus apropierea alegerilor locale m-a pus pe ganduri.
Asist cu tot mai multa disperare la cladirea cultului personalitatii la nivel local si in cadrul Sibiului. Iohannis e pus pe un piedestal de majoritatea sibienilor si nu stiu de ce imi aduce aminte de Ceusescu in perioada anilor 60-70. Mai toata lumea il adula atunci. La fel si in Sibiu, Iohannis se bucura de o mult prea buna imagine pentru un politician asta si datorita lipsei de vlaga a jurnalistilor sau datorita mai ales sefilor acestora. Nu cred ca un politician se poate imbogati peste noapte din salariul de primar. Nu cred ca intr-un oras cu atatea investitii nu se intampla si matrapazlacuri. Daca se intampla si in SUA, Germania si Franta, la noi cum de totul e asa de curat?
Este ciudat apatia multora cand e vorba sa il critice constructiv pe acest personaj politic. Este jenant ca ceilalti politicieni il injura in sedintele de partid si in public au doar cuvinte de lauda.
Nu il iubesc pe Iohannis. Nici nu il urasc. Mi-e indiferent pana la un punct. Acela ca e primar in orasul meu si alaturi de consilierii locali cred ca trebuie sa dea socoteala mereu nu doar din 4 in 4 ani pentru ceea ce se face. Trebuie sa dea socoteala cetatenilor nu prietenilor sau investitorilor sau turistilor.
Dar de 4 ani nu vad audiente, nu vad procese reale de consultare publica pe probleme cruciale pentru oras sau cartiere din oras. Nu vad interes nici macar in a posta din timp proiectele de hotarare ale Consiliului Local pe site. Degeaba faci adrese si ceri aceste lucruri ca nu esti bagat in seama. Pentru ca esti singur. Multi oameni vin zi de zi la mine si se plang de problemele lor cu primaria. Si ii intreb „De ce nu depuneti plangere la Primarie?”. Si mereu primesc doua raspunsuri. Unul este ca au depus plangere si Primaria nu le-a rezolvat problema ca „nu se poate”. Cel mai adesea insa primesc al doilea raspuns „Ne e teama. Ca se iau apoi de noi. Ne amendeaza”
Aici duce cultul personalitatii intretinut de mase si involuntar sau nu de media. La 18 ani de la Revolutie multi oameni inca se tem de autoritati asta pentru ca autoritatile au intretinut aceasta teama. Transparenta publica desi garantata acum prin lege este aplicata doar de ochii presei si ai Comunitatii Europene. Adevarata transparenta publica se vede atunci cand autoritatile nu asteapta sa fie intrebate ce au facut si arata ei primii totul. Transparenta este atunci cand orice proiect se bazeaza pe consultarea publica reala. Dar nu vreau sa dau aici lectii de democratie participativa.
Acum in Primaria Sibiu avem cultul personalitatii. Este evident de la banala blocare publica a scarilor principale din Primarie „pe unde intra doar Primarul”. Pana la lipsa de audiente a primarului. De la imaginea atent creata in presa pana la amenintari directe sau prin intermediari atunci cand este criticat. Si mai ales cultul personalitatii reiese din faptul ca „doar primarul stie ce e bine, restul gresesc”.
Dar cine sunt eu sa discut aceasta tema? Un simplu cetatean din Sibiu care observ lucrurile din oras cu bune si rele, frumoase si urate. Ramane ca fiecare dintre voi sa decideti cat de adevarate sau nu sunt parerile mele.