Auzi cateodata despre unii oameni ca au inima de aur. Te gandesti ca sunt buni, darnici, mereu doritori sa ajute pe ceilalti… Si apoi te uiti in jur si vezi multa nepasare, nesimtire, egoism. Vezi miliardari cu averi fabuloase care nu se indura sa ajute nici cu un leu un alt om. Vezi politicieni preocupati de oameni doar prin discursuri, dar care se dezinfecteaza dupa ce strang mainile alegatorilor pe strada. Vezi patroni de firme cum exploateaza angajatii si nu le pasa ca acestia au si o familie.
Unde este aurul lor? Doar in buzunare… Inimile lor s-au impietrit. Poate nu erau asa la inceput, poate aurul le-a luat mintile. Poate mai pot fi schimbati, cine stie? Ma bucur cand vad oameni simpli care iubesc si stiu sa daruiasca nu doar familiei, ci si prietenilor si necunoscutilor. Oameni care stiu sa isi deschida inima spre oameni. Stiu sa iubeasca neconditionat aproapele. Si nu acea iubire impusa de cuvintele preotului din Biblie, ci de dragostea venita din interior.
Am cunoscut multi impostori in iubire. Masti ale dragostei, care ascundeau pizma si interese obscure. Dar inimile lor de aur aparente s-au dezvelit si au scos la iveala pietrele din interior. Dragostea falsa este imediat vizibila de cei ce ofera iubire neconditionata.
Toti oamenii ar trebui sa aiba o inima de aur pe care sa o daruiasca celor din jur. Am avea o lume mai buna!