Postare pentru amatorii de literatura, morala si ceva filosofie.
Internetul a deschis cutia Pandorei pentru toata lumea. Daca mii de ani accesul la cunoastere a fost limitat de bani, multi bani, acum internetul ofera cunoasterea pe tava pe cativa lei lunar costul abonamentului si investitia initiala intr-un calculator. Adesea second si ieftin.
Dar internetul pe langa calea spre cunoastere, a deschis si drumul spre o comunicare globala. Fara limite. Ad literam. Oricine poate comunica cu oricine. Barierele de varsta, gen, sociale etc se sparg.
Si una din uneltele de comunicare oferite de internet este blogul. Ca acesta sau altul.
Blogul, prin definitie initiala, este un jurnal online. Poate fi public sau privat, restrictionat doar la cativa cunoscuti. Dar cel mai adesea este public. Si asa apar postarile pe blog. Inteligente ori ba. Manipulatoare sau idioate. Toate categoriile de cititori sunt satisfacute. Si normal, pentru ca este media onlne, avem si posibilitatea de a comenta. Unde mai poti comenta? Nicaieri. Ziarul il cumperi sau il primesti gratis, il citesti si comentezi cu tata Veta de la 3 sau colegul de la fabrica. La radio si TV la fel. Cei ce scriu, vorbesc acolo nu te baga in seama. Poti sa le scrii, dar aproape niciodata nu iti raspund.
In schimb pe blog poti comenta vrute si nevrute. Poti conversa de-a dreptul cu autorul postarii. Poti aduce informatii in plus sau poti pur si simplu manipula…
Dar ce nu inteleg este de ce oamenilor le este frica sa se semneze? Le este usor sa nu isi asume cele spuse si sa se ascunda in spatele pseudonimelor internetului. Autorii se semneaza, comentatorii ba (in majoritatea cazurilor). Cui ii este frica de un autor? Cui ii este frica de Calin Blaga?