Evadare pe Dealul Gusteritei

Stateam si leneveam in pat de dimineata inspirat fiind de „Ghidul lenesului”. Dintr-o data mi-am adus aminte ca nu am mai folosit de mult bicicleta noua primita de la Lili de ziua mea. M-am imbracat repede si am luat bicicleta pe sus din balcon unde statea bine mersi intr-un fost cuier de haine. Coboram scarile blocului cu ea in brate si ma gandeam incotro sa o apuc. Primul gand, Dealul Gusteritei. O reduta ce nu o mai cucerisem de cand eram in liceu. Cum am iesit din bloc, mi-am fixat castile in urechi, am pornit mobilul pe un post de radio cu muzica si am demarat.

Cum nu ma pricep la schimbat vitezele la bicicletele astea noi si sofisticate am lasat-o tot drumul pe un mix de viteze convenabil. Am trecut Podul Garii si am strabatut rapid calea Gusteritei si strada Podului pana la curba mare spre dreapta de unde am urmat indicatoarele de Enduro Cross. Am urmat doua strazi prin cartierul Gusterita si imediat am iesit din oras. Ce rapid poti sa iesi din oras! Atat de aproape de centru si totusi pare ca esti in plin munte. M-am oprit cateva secunde la un cimitir mic situat la iesire, altul de cat cel ce il stiam in Gusterita. Acesta era unul ortodox, deschis in 1930. Imi plac cimitirele si voi ramane fidel pasiunii de a le vizita ori de cate ori am timp. De data asta am facut doar cateva poze si
am mers mai departe. Drumul de macadam, era bun si urca usor. Am intalnit tot drumul pana in varf doar doua masini si o femeie cu palarie mare de paie ce venea de la camp. De altfel zona e plina de mici parcele cultivate cu porumb si legume. Dar am vazut si doua zone cu stupi de albine. In rest doar natura. A, pardon, sa nu uit. Erau pe drum si doua case la un moment dat, destul de departe de ultimele case din Gusterita. Constructiile pareau noi si destul de cochete. A ajuns civilizatia si aici…

O parte din drum am ascultat un mix al celor de la Daft Punk cu Around the world. Si mergea muzica asa bine la acest drum. Apoi am zarit o pajiste mare pe dreapta pe care luau pranzul o turma de oi cu ciobanul din dotare si doi ciini. Nu m-au bagat in seama spre bucuria mea, care nu prea am istorii relaxate in preajma ciinilor. Am inceput un urcus abrupt si plamanii si inima mea o luau razna. „Grasimea si lipsa de miscare” mi-am zis. Dar ma fortat si am urcat incet. Mi-ar fi prins bine schimbatorul de viteze, dar cum nu stiam sigur ce face am lasat-o balta si am urcat asa. Dar imediat am gasit scuza propice pentru o pauza de 5 minute pentru facut poze. Am gasit o fosta exploatare miniera de suprafata a argilei. Si cum tot ma zbat zilele acestea cu petitia pentru Salvarea Dealului Gusteritei am zis ca e bine sa fac poze sa vada lumea cum arata o fosta exploatare miniera. Promisiunile cu re-impadurirea sunt minciuni si acest loc arata clar ca a fost pur si simplu lasat balta. Noroc ca iarba creste oriunde.

Am plecat apoi mai departe. Am trecut de padure si am vazut ca drumul facea curbe largi inainte de ajunge la monumentul din varful dealului. Asa ca am decis sa o iau direct la dreapta peste pajiste si sa iau dealul abrupt. Am trecut pajistea, dar chiar cand eram aproape de monument am fost nevoit sa cobor de pe bicicleta si sa urc pe jos, incet, pe langa ea, pentru ca dealul era foarte abrupt. Am vazut ca zona era fara iarba in multe sectiuni fiind folosita de motociclisti pentru curse de enduro. Am ajuns la monument! Am ajuns in varf!! Eram lac de sudoare si gafaiam ca o locomotiva cu aburi, dar am ajuns in varf si andrenalina pompa in mine. Apoi am cazut pe iarba la umbra unu copac unde am stat cateva minute sa imi revin.

Eram langa un monument, vizibil ziua si din Sibiu. Dar de sus acest monument, parte a istoriei, era ravasit de vandali, plin de graffitti pe interior si exterior. Langa el, un alt monument, modern, crucea ce lumineaza noaptea Sibiul.

Am facut multe poze atat la monument cat si la Sibiu care se vedea superb de sus in aceasta zi senina. Am stat mai mult timp acolo sus. Am observat orasul pe care il iubesc asa de mult, desi unii nu cred asta pentru ca critic prea des administratia. Spre deosebire de altii eu nu confund liderii sau administratia cu orasul. Orasul traieste prin sine insusi. Administratia si liderii trec, orasul ramane.

Dupa ce am stat o perioada acolo, am decis ca e momentul sa ma intorc. Si am zis, hai sa risc! Am luat-o pe un drum mic si rau si abrupt care dintr-o data s-a transformat intr-o rapa ingusta pe unde apa se scurgea pe deal, acum seaca. Am facut sport extrem, dar am scutit multi kilometri si am ajuns drept la celalalt cimitir din Gusterita. Prin zona aceea m-am intalnit cu 4 porcusori care circulau nestigheriti pe strada, asa ca m-am oprit si i-am fotografiat. Erau tare simpatici!

De acolo am urmat drumul spre casa.