Ieri dupa-masa am facut o plimbare prin Cimitirul Municipal Sibiu. Nu am mai fost de 10 ani si eram curios sa vad cum arata. Prima data am apelat la sistemul informatic de la intrare pentru a vedea cum e structurat si ce personalitati sunt inmormantate acolo. Normal ca mai tarziu am realizat ca multe personalitati, desi inmormantate acolo, nu apar in sistemul informatic. Mai ales cele romane.
Apoi am luat-o la pas prin dreapta urmand sa ma intorc pe partea stanga. Nu am m
ers mult si am dat nas in nas cu capela Carabulea, recent ridicata. Si-a tras omul un ditamai mausoleul, mai mare ca al sasilor din partea cealalta a cimitirului. Oricum acela e in ruine, iar acesta e nou si cu tavan alabstru cu stelute galbene (ala UE?). Ma amuza oamenii care isi fac mormintele din timpul vietii. Si sincer cimitirul mare din Sibiu e plin de astfel de morminte. Adica sunt multe morminte goale! Betonul si marmura sunt peste tot si abia ai loc sa treci printre morminte.
Sa revin. Dupa ce am trecut de palatul mortuar al lui Carabulea unde i-am vazut numele deja scris pe mormant alaturi de toata familia, majoritatea inca in viata, am luat-o in dreapta
spre Calea Dumbravii. Nu am mers 5 metri si hop dau peste un alt anamblu de morminte mari si frumoase si noi chiar intre capela Carabulea si Capela Ortodoxa din dreapta. Avocatul Uca si altii si-au pregatit loc de veci in fata. Asta e, mi-am zis! Astia se cred omnipotenti si dupa moarte.
Am intrat in cimitirul muritorilor de rand, dar am remarcat din start ca mormintele sunt mai mari, mai cu marmura si mai ingrijite aleile si spatiile dintre ele cu cat sunt mai in partea din fata a cimitirului. Mai tarziu am remarcat ca sectiunea sasilor e la fel de bine ingrijita, probabil de comunitatea lor. Acolo si aleile de iarba sunt atent curatate recent. Iar m-am luat cu vorba si am sarit povestea. Am avut parte si de ceva actiune cu Politie in cimitir. Un sef se pare si-
a adus doua echipaje de politie cu tot cu masini sa il ajute sa isi aranjeze piatra de mormant. Si eram mare agitatie cum sa mute piatra grea. Am trecut de ei si am intrat adanc printre mormintele dinspre Calea Dumbravii. Am remarcat ca in aceasta sectiune foarte mare nu mai exista aproape deloc alei intre morminte, iar iarba si maracinii au invadat locul. Din cand in cand erau anunturi cu interdicitia depozitarii gunoaielor, dar resturile de jerbe si flori erau facute maldar din loc in loc.
Oricum ma intreb unde se tot duc banii alocati de Primarie pentru administrarea cimitirului daca toate aleile de iarba nu erau curatate si gunoiul trona pe ele. Bancutele de la mor
minte multe erau rupte. Probabil ca cei de la cimitir au mers pe ideea, reparam aleea principala si mormintele vizibile de pe ea, restul….altadata. Si sincer cam asta e impresia. Aleile de beton sunt curate si mormintele din dreptul lor, de asemenea. Cele de mai in spate, la care cu greu ajungi sunt lasate de izbeliste.
Am gasit multe morminte interesante. Cele care au si poze parca sunt mai aparte. E drept ca cimitirile ortodoxe nu se compara cu cele catolice sau reformate. Ale noastre sunt mai seci, cruci, beton, piatra. Cam aceleasi forme peste tot. Rar cate un obelisc greco-catolic. Sectiunea sasilor si maghiarilor era mai aparte datorita religiei. Am vrut neaparat sa vad sectiunea evreilor si capela lor, dar spatiul era separat cu gard de restul cimitirului si inchis cu o poarta. Desi pe poarta scria ca trebuia sa fie deschis conform programului de vizitare, era inchis, asa cum si Sinagoga de pe Constitutiei e mereu inchisa.
La sasi am remarcat formele interesante ale pietrelor de mormant. Am mai remarcat iarba tunsa proaspat in toata zona. Exista o sectiune a preotilor si oficialitatilor, cred, care era separata de restul cu un gard viu. Dar in spate unde este marea cripta a unor familii instarite de sasi, aceasta era in ruina. Cam la fel si cea a maghiarilor, desi era mult mai mica.
Sa nu uit, am petrecut o perioada si in sectiunea mormintelor eroilor de razboi sovietici si a veteranilor romani de razboi. Am remarcat pietrele uniforme cu steau rosie la sovietici. La veteranii de razboi am vazut ca pe morminte erau trecuti doar ei si sotiile, fara copii.
Cred ca Cimitirul Municipal Sibiu merita mai multe incursiuni ale sibienilor. Este un spatiu linistit, dar si un spatiu care ne aduce aminte unde ajungem cu toti: bogati sau saraci, dusmani sau prieteni.