De morti numai de bine, dar…

Presa locala de azi anunta cu tristete in condei moartea patronului si fondatorului trustului de presa local Eveniment, Lucian Calin. Intamplarea face ca l-am cunoscut foarte bine pe Lucian Calin din 1996. Ca mine multi au trecut pe acolo, altii au colaborat cu el sau doar cunoscut.

Acum, daca permiteti o paralela la o anumita scara, Lucian Calin e un fel de Dumitru Tinu. La moartea sa, conform traditiei romanesti, de morti se vorbeste numai de bine. Dar nu va trece mult timp si multi vor scapa pe gura ceea ce gandesc azi si ce gandeau de mult.

Hai sa nu ne ascundem dupa deget. Toate condoleantele familiei pentru suferinta prin care trec ca familie, dar cu siguranta deja multi se intreaba ce se va intampla cu acest trust de presa? Il vor prelua fii lui Lucian Calin sau sotia? Sau?

De asemenea hai sa spunem despre cat de multi angajati nu au facut purici la acel trust de presa. Salariile de mizeri, tratamentul sub-uman, abuzurile…. Toti stiu, dar toti tac. Vad in Tribuna ca se transmit condoleante. Un gest de nobili care dupa ce dusmanul le-a murit se arata dispusi la iertare desi toti stiu razboaiele de acum ceva ani intre trustul Eveniment si Tribuna.

Mai aud unii fosti angajati sau colaboratori cum plang „ilustrul” om, dar apoi arunca fierea ce o tineau in ei de mult: „m-a batut”, „ma injura mereu”, „ma hartuia”. Si apoi vezi comentarii pe site-ul Tribuna despre un familist, credincios, moral. Hai sictir! Prin toate cercurile pe unde am mers in Sibiu fie ele politice, media, sociale si stiau de Lucian Calin nu am auzit in perioada vietii lui nici un cuvant de lauda, din contra toate invectivele. Eu m-am abtinut sa comentez acest personaj public, dar in cercuri restranse mereu am sustinut ideea unui caracter slab care a facut deservicii media si multor, prea multor oameni.

Dar asa e in Sibiu. Totul se trece sub pres, sub tacere. Nimic nu trebuie sa fie public, sa fie dezbatut pe fata. Ei iata va provoc eu la comentarii pro si contra vietii si carierei acestui om!