Majoritatea bătrânilor sunt mizerabili, din punct de vedere al caracterului.
De ce anume sunt mizerabili și ajung să aibă un caracter infect?
Ei bine, treaba asta se întâmplă de regulă datorită acumulării unui volum destul de mare de frustrări.
Aceste frustrări sunt cauzate de sistemul economic și social impus de statul socialist. Da, știu, trăim în capitalism, dar dependența bătrânilor față de statul care teoretic îi întreține nu prea miroase a capitalism.
Scopul final al socialismului e ca oamenii să fie egali, adică să fie cât mai dependenți de stat și sclavii direcți ai statului.
Așa se face că omul tânăr și apt de muncă, deși teoretic e liber, ajunge să fie constrâns de statul socialist să contribuie la un sistem de asistență socială care e cam falimentar peste tot în lume.
Sistemul ăsta de contribuții nu e viabil din punct de vedere economic mai ales datorită inflației și a lipsei unui echilibru între contribuabili și beneficiari.
Ori mai devreme sau mai târziu (de obicei mult prea târziu) oamenii ajung la concluzia asta, doar că nu prea au ce să mai facă.
Și după ce muncesc o viață întreagă acumulând frustrări, după ce-și bagă goluri în propia poartă votând din naivitate o serie de politicieni ce doar îi mint cu populisme, după ce majoritatea cresc copii inutili pentru societate ce le produc la rândul lor frustrări oamenii devin mizerabili.
Pentru simplul motiv că pot să facă asta și mai ales pentru că vor într-un fel să se răzbune pe societatea în care trăiesc.
De asta mulți dintre ei votează în contra a ceea ce le recomandă tinerii frumoși și liberi.
De asta sun recalcitranți și adeseori agresivi.
Un caracter infect de regulă se construiește, nu se moștenește, iar construcția unui caracter infect vine pe fondul unor frustrări și mai ales a acumulării de frustrări fără vreo supapă de refulare.
Și un text fără nicio relevanță directă…
