Adesea vad in intalniri sau prin postari pe site-uri ca multi jurnalisti sibieni se urasc de moarte unii pe altii. Si nu e doar o invidie profesionala, ci de multe ori o ura inexplicata. Se arunca comentarii ale unor jurnalsiti pe site-ul altui ziar si invers. Se injura, se blameaza profesionalismul, se critica oamenii nu informatiile.
Vad adesea aceste lucruri si nu inteleg. In alte parti din tara jurnalistii ies cu totii la bere, sunt prieteni. Da, sefii lor se bat pe tiraje, publicitate si surse de bani, dar nu jurnalistii. Pana la urma ei sunt doar angajati a unor institutii media. De ce le e oare multora atat de greu sa se apreicieze si sa se sprijine reciproc?
E drept ca sunt si cazuri pozitive in presa sibiana, dar nu destule. O mare parte sunt cum i-am descris mai sus. Anonimatul sub care posteaza pe net cred ei ca le da o aura divina, in fapt meschina, mai ales cand critica profesionalismul cuiva. Daca ar fi sa analizam stirile si materialele de presa din presa sibiana alaturi de profesori de jurnalism ati vedea de multe ori ce varza este. Dar pana la urma eu unul ii inteleg pe jurnalisti ca sunt mult mai putini in redactii decat e necesar. Ii inteleg ca au de scris mult prea mult intr-o zi decat uman e posibil. Si de aceea documentarea nu mai poate fi mereu cea mai buna. Nu e vina lor, e vina directorilor si patronilor de presa care vor mult, repede si bine. Cam imposibil. Si atunci erori apar. Dar peste tot apar in presa erori. Si atunci oare de unde ura asta intre jurnalisti? Doar toti gresesc cateodata deci….