Ce este o stire?

Zilele acestea am fost pus, la foarte multi ani dupa ce am terminat jurnalistica, sa ma gandesc la ce este o stire. Am avut multe discutii cu ziaristi locali asupra definitiei stirii in timpul campaniei electorale.

In primul rand cred ca definitia unei stiri nu se schimba in functie de sezonul electoral sau de cine e la putere. Asa ar trebui, cel putin.

Am trimis presei zilele acestea doua comunicate de presa diferite care, credeam eu, sunt stiri. Unul era despre campania electorala altul despre o problema de administratie locala. Ambele au fost interpretate de unii ca reclama electorala si de altii ca stiri si publicate ca atare. Am incercat in discutii cu ziaristi locali, dar si stand si analizand lucrurile si spectrul presei sibiene ce s-a intamplat. Cred ca cele doua comunicate si publicarea sau ne-publicarea lor cu motivatiile de rigoare sunt un bun studiu de caz jurnalistic ce merita mai atent aprofundat.

Prima stire facea referire la provocarea lansata de un candidat de a se face pentru prima oara in istoria Sibiului o dezbatere TV locala electorala, asa cum TVR face la prezidentiale. Daca propunerea venea de la o asociatie de drepturile omului unii ziaristi spuneau ca ar fi fost o stire, asa era reclama electorala. Altii insa au considerat-o o stire si au publicat-o. Am primit varii argumente pentru care o „stire electorala” nu se publica: nu au contract de publicitate cu ziarul X. Intrebarea mea fireasca a fost: Nu se publica nici daca e o stire? Raspunsul impasibil a venit: NU, nimic, nimic! Bineinteles ca in tonul meu ironic nu am putut sa arunc la final provocarea spunand „Nici daca primarul isi ia la bataie contracandidatul nu e o stire?” Raspunsul nu l-am mai primit…

A doua stire vorbea despre un demers cetatenesc al unei asociatii de cartier si al meu personal de a declara ilegala o hotarare de consiliu local Sibiu. Dupa indelungi asteptari si cu ceva presiuni prefectul a dat castig de cauza cetatenilor si legii si a cerut anularea hotararii. Ei, de data asta, mi-am zis: sigur publica toti stirea. Surpiza, doar un ziar a publicat-o! M-am intrebat de ce? Nu mai era vorba de politica, ci doar de adiminstratie, incalcarea legii, drepturi cetatenesti. Deci? Raspunsurile neoficiale primite de la unii ziaristi din redactiile ce nu au publica m-au infiorat. Unii au spus ca nu au voie sa publice nimic de rau de primar, prefect pentru ca sunt din partide sustinute de patronul lor. Altii au spus ca nu au voie sa publice ca era criticat un consilier local ce a gresit care e sustinut de patronul lor, plus ca ei sunt prieteni vechi cu prefectul de la baschet si nu pot sa il atace pentru intarzierile sale din administratie. Altii mi-au spus ca ziarul lor nu mai exista tiparit si ca rocada spre online le-a cam dat echipa peste cap, plus ca redactora-sef adjuncta a exprimat deja public faptul ca nu agreaza opiniile locuitorilor din centru exprimate de mine alaturi de alte opinii. Unde mai pui ca aceasta contestare admisa a unei hotarari de Consiliul Local Sibiu este prima din ultimii 8 ani, daca nu de dupa Revolutie!

Pe scurt, cam asta am invatat eu saptamana asta. Radu Selejan, trecut in lumina, cred ca rade undeva acolo sus si m-ar bate peste cap ca in facultate cand imi zicea „Tu esti prea idealist, esti cum eram eu cand eram tanar. Chiar crezi ca se poate face presa la Sibiu!”. Domn profesor chiar cred si eu sincer mai sper. Mai ales ca inca stiu ziaristi locali dornici sa faca presa impartiala, nu aservita, cum bine a spus intr-un editorial senzational un alt jurnalist local.