Casatoria gay ca lobby pentru poligamie

Subiectul asta privind casatoria gay e atat de delicat incat nu prea stie nimeni cum sa-l abordeze ca sa nu-si ridice o gramada de idioti in cap atunci cand scrie sau vorbeste despre el.

La noi de exemplu casatoria gay, si orice are legatura cu cuplurile gay reprezinta pentru fundamentalistii religiosi (cam 3 milioane la numar, incluzand semnaturile falsificate si alea date sub amenintari si santaj) un adevarat pericol, motiv pentru care s-au apucat sa ceara Parlamentului s-o interzica.

N-am sa intru in detalii pe tema asta pentru ca deja e expirat subiectul, insa vreau sa punctez doua idei pe seama casatoriei gay chiar daca mie unul mi-e indiferent de cine cu cine si ce anume face in dormitor la fel cum ar trebui sa fie indiferent oricui.

Prima idee (care e relevanta pentru a o intelege pe cea de-a doua) tine de faptul ca in urma cu ceva vreme, cei 47 de judecatori ai CEDO au concluzionat faptul ca ideea de casatorie gay nu e un drept al omului. Si asta pentru ca recunoasterea juridica a casatoriei (indiferent de natura sau sexul partenerilor) nu e un drept si trebuie decisa in particular de fiecare tara in parte.

Ce inseamna lucrul asta? Pai in primul rand inseamna ca UE si/sau CEDO nu au jurisdictia si capacitatea juridica de a impune unei tari sau alteia sa includa si sa accepte recunoasterea casatoriei gay ca fiind un act juridic. Desigur lucrul asta nu inseamna faptul ca un cuplu de gay nu are dreptul sa se casatoreasca in alta tara sau chiar si in Romania, insa pentru recunoasterea casatoriei din punct de vedere juridic trebuie fie sa castige recunoasterea in instanta, fie sa se schimbe legislatia.

In al doilea rand inseamna ca demersul celor care nu mai dorm noptile de ce fac altii cu curul e perfect legal, normal si justificat si ca incercarea lor de a interzice recunoasterea juridica a casatoriei gay prin modificarea notiunii de familie direct in Constitutie are mari sanse de succes.

Acum c-am lamurit toate astea sa trecem la cea de-a doua idee. In tarile in care fundamentalismul religios nu e atat de evident, vocal, puternic si sustinut de spectrul politic casatoria gay fie e deja recunoscuta juridic fie se poate recunoaste in urma unor demersuri legale.

Si aici intervine o chestie destul de interesanta pentru ca datorita intregii tevaturi media si nu numai pe marginea casatoriei gay, un cleric musulman din Italia a cerut deja legalizarea poligamiei folosind ca argument recunoasterea juridica a casatoriei gay.

Ori demersul asta are mari sanse de reusita pentru simplul fapt ca vorbim de recunoasterea juridica a unui drept civil indiferent de context si circumstante. Ce e amuzant in toata povestea asta e ca demersul lui Hamza Piccardo are acelasi sanse de succes ca si cel pentru recunoasterea casatoriei gay, insa fara sa aiba parte de mitinguri pro sau contra, de polemici televizate pe subiect sau filtre de Facebook.

Revenind la evlaviosi si oligofreni musai sa mentionez faptul ca daca astora care se lupta impotriva comunitatii LGBT le pasa catusi de putin de familie, in adevaratul sens al cuvantului se implicau pentru pedepsirea drastica a tocmirii minorilor pentru casatorie si mai ales pentru pedepsirea drastica a violurilor in randul minorilor ca nu degeaba suntem prima tara din Europa si printre primele din lume la numarul de mame minore. Dar nu le pasa de nimic si de nimeni pentru ca in spatele campaniei in cauza se afla de fapt o manevra de PR in favoarea patriarhiei si a preotilor ticalosi din Romania si nimic mai mult.

Cat despre comunitatea LGBT, eu unul n-am nimic impotriva lor, insa zau ca ma zgarie pe retina felul in care cersesc atentie prin mitinguri in care se imbraca asemeni unor clovni si se comporta asemeni unor primate. Vad mereu cupluri gay si lesbi pe strada, la restaurant sau la plaja si constat cum se comporta ca niste oameni normali ce sunt fara sa devina “attention whores” doar fiindca au preferinte sexuale diferite fata de ale mele.

Casatoria gay ca lobby pentru poligamie

Lasă un răspuns