Apropo de fake news și de paranoia

Încrederea asta în fel de fel de baliverne de la dacopatie la balena albastră, ambulanța neagră sau mai nou adopția unei copile pentru a-i fura organele este rezultatul unui nivel de paranoia ce a ajuns la paroxism.

Doar o persoană fără prea multă educație și care trece printr-un episod psihotic poate să creadă că apa cu lămâie sau lingurița de bicarbonat pe stomacu’ gol poate să vindece boli pentru care nu există încă leac deși se investesc miliarde în cercetare.

Doar o persoană fără prea multă educație și care e dominată de psihoze poate să creadă în ambulanțe negre, conspirații la nivel mondial și tuneluri pe sub Bucegi.

E un cumul de factori care duce la astfel de convingeri și doar în cazul ălora care au și probleme grave de natură psihică se manifestă astfel de convingeri.

Să luăm de exemplu cazul de mai jos. O discuție banală care a avut loc pe Facebook în această dimineață:

Apropo de fake news și de paranoia

O doamnă oarecare mă abordează pentru că a văzut că sunt administrator pe grupul local de Facebook și-mi cere să avizez românii ca să ne întâlnim cu toții și să susținem ceva.

N-am prea înțeles ce anume vrea doamna asta să susținem, dar am înțeles că vrea să mă folosesc de condiția de administrator al grupului pentru a convoca ceva întrunire.

Probabil se știe că eu am capacitatea de a instiga masele…

În fine. Menționează cazul unei fetițe care a apărut în presă recent și care a fost de la bun început ținta dezinformării. Nu sunt la curent cu știrile din România în ultima perioadă pentru că ajung să le citesc după două sau trei zile, dar în cazul ăsta mi-a spus vecina câteceva.

Că unii au adoptat-o și s-au dus cu mascații s-o ia pentru că asistenta maternală n-a vrut s-o lase de bună voie, iar mascații au târât-o pe fetiță pe caldarâm. Și mi-a mai spus că pentru asistenta maternală fetița respectivă era o sursă de venit și nimic mai mult.

Evident nimic nu mă mai surprinde din povestea asta. Am stabilit deja cam cât de inteligente sunt capetele seci cu cagulă peste meclă, iar ticăloșia ălora care parazitează statul sub diverse forme e arhicunoscută în România. Nimic nou până acum.

Ca orice caz de acest gen (sunt sigur că lunar apare câte unul dinăsta doar că nu sunt toate mediatizate) toată povestea o să se tranșeze la tribunal așa că justiția n-are decât să-și facă datoria.

Pentru că așa găndesc eu și pentru că în afara psihoticilor care au dat share la fake-news-ul cu furtul de organe nu am mai văzut decât maxim trei postări în care era criticat modul de intervenție în acest caz consider că nu e ceva de interes nici pentru mine nici pentru alții așa că am încercat s-o lămuresc pe duduie că nu mă interesează propunerea ei mai ales dacă ea consideră că fetița respectivă e adoptată pentru organe.

Evident duduia n-a putut să fie de acord pentru că justiția din România … sunt toți pe o mână

În cazul în care n-ați înțeles, există o conspirație la nivel mondial în care e implicată justiția din România, mascații, presa, părinții adoptivi și dracu’ mai știe cine pentru a lua o fetiță oarecare de la o familie de asistenți maternali și a o duce în SUA unde or să-i fie furate organele.

Cu atâți minori abandonați pe stradă în România și peste tot în lume fix pe copila asta au găsit-o și fix prin metoda adopției s-au trezit ca s-o ia de la asistenta maternală.

Nu puteau și ei s-o răpească de pe stradă, din parc sau de la locul de joacă dacă tot ii voiau organele?

Mno’ mă rog, probabil că în cazul ăsta se aplică the thrill of the chase pentru că orice prădător știe că the chase is better than the catch.

E multă adrenalină în joc atunci când decizi să furi niște organe de copil trecând printr-un întreg proces de adopție care se finalizează în instanță și se definitivează cu ajutorul mascaților decât atunci când te decizi să răpești pur și simplu un copil vulnerabil de pe stradă.

Ba mai mult, nivelul de adrenalină se menține la cote maxime atunci când ieși din țară cu copilul legal, cu acte, pașapoarte, control vamal și tot tacâmul. Când ajungi în țara de adopție si treci prin același proces, iar apoi după ce-i iei copilului organele îl faci să dispară și declanșezi o anchetă transfrontalieră sperând să scapi de pe lista de suspecți.

În fine, după cum probabil ați observat deja, mi-am pierdut de cam mult timp umorul. Am devenit ursuz și nivelul de prostie din jurul meu a început să mă plictisească așa că i-am recomandat respectivei fix ceea ce-i lipsește, un control psihiatric.

Am uitat să-i spun s-o ia cu lămâie așa că s-a recalcitrat femeia și a intrat repede în defensivă spunând că n-a spus ceva ce… chiar a spus. Comportamentul tipic de altfel în astfel de cazuri.