Mai e vreunul care n-a făcut spam cu Revolut

Screenshot-2019-04-27-at-11.24.33

Băi, deci acum foarte mult timp, înainte să fie așa de cool mi-am făcut cont la Revolut.

Și nu glumesc, am tranzacții în cont de prin martie 2018, înainte ca ăștia să apară pe piața din România și pe multe alte piețe de altfel.

Nu-l prea folosesc pentru că am card și cont la o bancă clasică, iar Revolut nu-mi oferă nimic în plus, în afară de faptul că pot să mai încarc cardul lor din când în când ca să plătesc chestii pe care nu le vreau trecute pe extrasul bancar.

Ca să mă înțelegeți mai bine, împart același cont cu vecina așa că nu prea vreau să știe când îi cumpăr flori amantei și la asta folosesc Revolut.

Când m-am înscris în aplicație am dat o adresă de email, adresă la care Revolut îmi trimite un spam lunar prin care mă încurajează să fac și eu spam la rândul meu în grupul de prieteni pentru a primi un os.

Am ignorat de fiecare dată spamul agresiv și momelile lor, iar de vreo lună, de fiecare dată când intru în aplicație imi cer să verific adresa de email, deși am făcut-o odată când am deschis contul, dar cum nu pun botul la momeală probabil s-au gândit că nu le primesc spamul.

De-a lungul timpului oferta a oscilat, ba îmi promiteau 5 euro, ba 10, ba un card de metal gratis.

Acuma între noi fie vorba, eu unul mă piș pe cardul lor de metal. Nu prea înțeleg de ce aș avea nevoie de el și mai ales de ce aș plăti în plus (sau aș face spam) pentru el.

Nu-i prea văd utilitatea practică. Mi-e suficient că am mereu 5-10 monede în portofel. Nu am nevoie de încă o tablă care să tragă la cântar.

Mă rog, unii cred că e cool pentru că mno’ când te uiți la o bucată de tablă sau de plastic ca la soare și o lustruiești mai ceva ca pe ecranul telefonului deși o folosești doar de câteva ori pe an e oarecum explicabil.

Eu de regulă sunt atras mai mult de utilitatea practică a obiectelor și mai puțin de aspectul lor.

Astea fiind zise, nu mă încântă cu nimic o bucată de tablă, mai ales acum când se laudă cu ea orice sărântoc.

Mi-e suficient cardul clasic de plastic sau cel virtual.

Totuși să presupunem că înțeleg oarecum fetishul ăsta pentru cardul ăla de metal.

În fond când ești suficient de lacom te atrage orice rahat care strălucește atât timp cât e bine ambalat.

Ce nu înțeleg prea bine e momeala asta cu bani.

Nu știu de ce, dar toata paradigma asta cu câștigi și tu, câștigă și prietenul tău îmi aduce aminte de țepele piramidale de pe la începutul anilor 2000. Alea cu pensii și asigurări private.

Nu puteai să faci doi pași fără să dai de vreun papagal rupt în cur care să-ți vândă un plan de pensii private prin care să te îmbogățești peste 10 ani.

Cam așa e și cu Revolutul ăsta. Aproape că nu mai cunosc blogger, influencer, onliner care să nu fi dat măcar un spam cu Revolut.