In urma cu vreo 10 ani am cunoscut un baiat pe care am sa-l numesc in randurile ce urmeaza Vasile pentru ca nu vreau sa-l denigrez in vreun fel, nici macar in fata celor care-l cunosc. Insa Vasile are o poveste ce merita data exemplu de ‘asa nu’.
Vasile s-a decis in urma cu multi ani sa se mute la capitala unde sa faca o facultate si unde sa aiba mult mai multe oportunitati in ceea ce priveste cariera.
S-a chinuit mult Vasile in facultate pentru ca lipsa de experienta i-a adus la inceput doar job-uri prost platite si extrem de stresante sau obositoare.
Dar asta l-a calit si a reusit sa termine deopotriva si facultatea si perioada de interimat in campul muncii care ulterior aveau sa-i imbogateasca CV-ul.
Evolutia asta a atras dupa sine (ca in cazul multora dintre noi de altfel) o serie de asteptari mai mari de la viata si de la noi insine, si astfel Vasile a invatat sa tinteasca sus, mult mai sus, cat de sus posibil.
Si astfel, desi avea o diploma care sa-l transforme cel putin teoretic intr-un profesionist, Vasile nu se putea angaja in domeniul in care ar fi vrut pentru ca in ziua de azi aproape fiecare angajator de IT national si international e constient de faptul ca cel putin in Romania programa predata in scoli e invechita si ca daca IT-istul nu are bunavointa sa invete si pe langa nu prea are cum sa se pefectioneze si sa poata sa treaca o proba de competente ca sa fie angajat.
Constient de cerintele pietei Vasile s-a apucat sa faca o serie de cursuri aditionale, doar ca a facut probabil prima greseala si anume aceea ca in loc sa se apuce de o serie de cursuri de programare, administrare sisteme si retele sau webdesign (ce se cere tot mai intens pe piata), s-a apucat sa faca o serie de cursuri Cisco ce ii puteau folosi doar in domeniul de telecomunicatii, unde de obicei chiar si cu astfel de cursuri ajungi sa intinzi cabluri pe minimul pe economie si cam atat. E drept ca se putea angaja si ca un ‘cagetech’ intr-un centru de date cu aceleasi cursuri, dar avea in acelasi timp nevoie si de administrare Linux ca o cerinta minim, iar oferta in domeniu e destul de limitata.
I-am explicat de ce a facut o greseala si ce anume ar trebui sa invete de fapt pentru ca mai apoi sa aiba si ce oferi unui angajator. Nu stiu daca m-a ascultat, dar stiu ca imediat dupa s-a apucat de niste cursuri de Linux si dupa ce le-a terminat pe alea s-a apucat de ceva Windows Server, desi i-am explicat ca cele trei au legatura doar tangential si ca nu-i foloseste deloc sa le stie pe toate trei atat timp cat nu stapaneste foarte bine o serie de domenii intermediare mai ales ca ceea ce a invatat el era destul de generic.
Nu stiu daca m-a inteles sau daca m-a ascultat macar. Stiu insa ca pe vremea cand facea cursurile de Cisco (CCNA) m-a rugat sa-i pun o vorba buna pentru un post de suport tehnic de la distanta. I-am explicat ca e vorba de un salar relativ mic la inceput si ca sunt avantaje si dezavantaje, i-am pus ‘vorba buna’ si i-am indicat temele din care urma sa dea proba tehnica pentru ca sa fie pregatit.
Angajatorul respectiv i-a privit CV-ul cu scepticism pentru ca in domeniul respectiv CCNA nu reprezinta nimic, dar s-a decis sa-i dea o sansa programandu-l pentru interviu. Fara prea multe detalii Vasile a refuzat sa se prezinte la interviu motivand faptul ca vrea sa mai lucreze la actualul angajator vreo 2-3 saptamani si ca abia dupa e dispus sa treaca mai departe, desi sustinerea unui interviu urmat de proba de competente nu reprezinta nici pe departe o confirmare a unui loc de munca.
Ba mai mult, in raspunsul de refuz trimis angajatorului Vasile i-a cerut acestuia sa-l angajeze pe un prieten de-al lui care ramasese fara servici si era ingropat in rate, desi respectivul nu facuse niciodata obiectul discutiei dintre mine si angajatorul respectiv si desi presupun ca prietenul prietenului meu nu prea avea tangenta directa cu domeniul de angajare.
Asta a fost probabil a doua greseala grava comisa de Vasile, greseala ce avea sa-i ‘inchida’ cel putin temporar orice portita de intrare in gratiile angajatorului respectiv.
Au trecut vreo cativa ani, timp in care Vasile si-a continuat formarea ‘profesionala’ prin cursurile de care aminteam. In aceeasi perioada si-a bagat CV-ul la o serie de alte firme ce angajeaza operatori la distanta, insa datorita faptului ca din CV ii lipseau tocmai domeniile pe care i le-am recomandat sa invete nimeni nu l-a sunat.
La vreo trei ani dupa prima tentativa de a se angaja in domeniu, angajatorul la care l-am recomandat urmarea inlocuirea unor angajati ineficienti cu altii mai eficienti si astfel si-a propus sa faca niste angajari urmate de concedieri de indata ce noii veniti aveau sa-si intre in rol. Cum in trei ani s-au schimbat cei de la resurse umane si nimeni nu stia de povestea lui Vasile si cum cel care se ocupa de angajari imi era prieten si mi-a cerut el o recomandare m-am gandit sa-l propun din nou pe Vasile mai ales ca aveam convingerea ca in cei 3 ani a avut bunavointa sa invete tot ceea ce i-am recomandat.
Nu stiu cat a invatat si cat a scris el pe CV ca a invatat, insa stiu ca din lipsa de timp si solutii imediate, angajatorul a fost impresionat de CV-ul lui si l-a angajat doar in urma unui mini-interviu si fara a-l supune vreunei probe de competente tehnice (proba pe care i-am recomandat-o angajatorului din moment ce nu intentionam sa girez in nici un fel pentru cunostintele lui Vasile in domeniu).
Chiar si asa, pe Vasile il asteptau 4 saptamani de training (doua de teorie si alte doua de practica) in care avea tim suficient sa-si largeasca portofoliul de cunostinte in domeniu si mai era si platit pentru asta ca si cand de fapt lucra efectiv.
Dupa trei saptamani de chin (8 ore de training pe zi) prietenul meu Vasile nu era in stare sa rezolve nici cele mai usoare probleme cu care teoretic trebuia sa se confrunte zilnic in relatia cu clientul, iar trainerul lui (care avea la acea vreme in spate mai bine de 5 ani de experienta in postura de trainer) era disperat si stupefiat pentru ca in toti acesti ani n-a intalnit pe nimeni care sa aiba habar din punct de vedere tehnic, dar sa nu fie in stare sa inteleaga ceea ce i se explica.
Pentru ca intentionam sa-l ajut pe Vasile i-am propus sa ma intrebe acolo unde nu intelege si in functie de disponibilitate incerc sa-l ajut. I-am explicat vreo cateva situatii neclare si intr-un final le-a facut pe toate varza in timp ce lamurea cu trainerul solutia concreta.
Cand l-am intrebat cum anume de a reusit sa ajunga la o concluzie gresita vis-a-vis de o problema din moment ce atat eu (in limba romana) cat si trainerul (in limba engleza) i-am explicat situatia, problema si rezolvarea mi-a raspuns, aparent deloc deranjat, ca nu e el de vina si ca a inteles gresit cand a tradus cu Google Translate.
Nu am cuvinte sa descriu stupoarea care m-a cuprins la aflarea vestii ca omul s-a trezit sa aiba pretentia la un job tocmai la o companie americana unde toata comunicarea atat intre angajati si clienti se face exclusiv in limba engleza, in timp ce el se baza pe Google Translate pentru a stabili aceasta comunicare.
Nu i-am spus prietenului meu trainerul de faptul ca Vasile folosea Google Translate si ca de asta nu reusea sa invete nimic concret. Desi i-a parut rau trainerului pentru Vasile, n-a avut de ales si l-a concediat la doua zile dupa ultima tentativa de a-l invata ceva.
Mi-am adus aminte de povestea lui Vasile dupa ce azi in timp ce traduceam o tema de Wordpress folosind Google Translate (pentru ca-i mai rapid copy/paste) mi-am dat seama cat de multe greseli poti face daca te bazezi exclusiv si nu orientativ pe Google Translate si mai ales ce ambiguitate poate sa creeze o singura propozitie tradusa incorect.
N-am sa trag nici o concluzie, le trageti voi cei care inca credeti ca sa poti sa instalezi un Windows te face informatician, sau ca o cerinta de cunoastere a unei limbi straine la nivel mediu se poate fenta cu Google Translate.