Spiritul Scanteia nu a murit

Citeam zilele acestea un articol in cotidianul local Tribuna care imediat mi-a adus aminte de ziarul comunist Scanteia. Pentru a nu ma crede pe cuvant va redau mai jos articolul din Tribuna, care, sper eu, este un comunicat de presa al universitatii despre care se vorbeste… Desi, chiar si asa, putea si prelucrat de jurnalisti sa nu sune astfel. Mai jos spre comparatie aveti un articol din Scanteia din perioada comunista. Nu vi se pare ca seamana? Oare spiritul Scanteii comuniste nu a murit la Sibiu? Tragic, nu?
PS: Apropo, marca Scanteia a fost cumparata de jurnalista Corina Dragotescu….pentru a o reinvia.

Tribuna, 1 iulie 2007

Parc nou la Universitatea „Alma Mater”

Peisajul citadin sibian se bucură în aceste zile toride de cuptor de finalizarea lucrărilor noului parc situat pe strada Someşului, lângă Universitatea „Alma Mater”, parc realizat prin contribuţia substanţială a acestei tinere dar puternice instituţii de învăţământ superior sibian.
Cochet, aranjat în trepte, curat, primitor, prin varietatea de arbuşti şi de flori care mai de care mai colorate, spaţiul intim creat prin fântâna arteziană impunătoare din centrul lui, băncile frumos aranjate şi felinarele cu aspect medieval, creează un mediu ambiental cu totul aparte, în care fiecare amănunt este minuţios gândit.
Rectorul acestei universităţi, Nicolaie Georgescu, declara următoarele: ”A fost o provocare pentru noi să concepem, să realizăm şi apoi să materializăm acest proiect al parcului în ansamblul său, al fântânii arteziene, lampadarelor şi celorlalte elemente care au necesitat multe resurse materiale, dar aşa cum este ştiut, scopul contează şi credem că ni l-am atins odată cu contribuţia adusă pentru realizarea acestui loc de recreere.
Universitatea „Alma Mater” din Sibiu fiind instituţie de utilitate publică şi non profit, deci în slujba societăţii, pe lângă cele 1600 locuri fără taxă pentru studiu la cele 12 specializări în anul universitar 2008/2009, a gândit şi a propus domnului primar al municipiului Sibiu, prof. Klaus Werner Johannis, acest parc pentru toţi cei care vor dori să se bucure de câteva momente de linişte, să evadeze din tumultul vieţii citadine, să–şi regenereze energia necesară continuării activităţilor zilnice. Profit de această ocazie să mulţumesc factorilor de decizie din Primăria Municipiului Sibiu, conducerii S.C. Drumuri şi Prestări în Construcţii S.A. Sibiu şi familiei ing. Mariana şi Dan Aron, care, prin sprijinul acordat, au contribuit substanţial la realizarea acestui frumos loc, care este un câştig pentru întreaga urbe sibiană. ”
Am avut curiozitatea de a sta de vorbă cu doamna dr. Voinescu Ivonne, bunică, ce împreună cu nepotul dumneaei, stăteau pe o bancă în parcul universităţii şi care ne-a declarat: ”Salutăm astfel de iniţiative care nu fac altceva decât să ne bucure prin faptul că putem asigura copiilor noştri, o plimbare prin asemenea frumoase locuri, adevărate “pete de culori”. Prin apariţia Universităţii „Alma Mater” în această zonă, cândva, în urmă, destul de neglijată, acum peste tot în preajmă întâlneşti flori, curăţenie exemplară, un loc prin care trec sau mă opresc cu multă plăcere pentru câteva momente de odihnă”.
La câteva bănci mai încolo, doi tineri, studenţi ne declarau: ”Este un loc odihnitor în care poţi să-ţi aduni gândurile, un loc îmbietor, în care fântâna arteziană, florile, verdeaţa şi statueta cu cei 2 delfini îţi creează un confort deosebit ”
Un pensionar care răsfoia un ziar a intrat ” în vorbă ” cu noi declarându-ne: ”Îmi exprim admiraţia pentru acest frumos loc. Noi, pensionarii din acest cartier, aveam nevoie de un asemenea loc nemaifiind un altul în această zonă şi vă mărturisesc că vin aici din primăvară aproape în fiecare zi, de când au început amenajările fântânii arteziene şi plantatul florilor”, fiind la curent şi cu tot ce planifica rectorul Georgescu să execute muncitorii în continuare a doua – a treia zi.
Am plecat din parcul din incinta Universităţii “Alma Mater” plăcut impresionat de această “oază de frumuseţe” cu gândul să vă îndemn să treceţi şi să vă opriţi în acest nou edificiu arhitectonic, neinaugurat încă, pe care privindu-l nu poţi decât să spui : „O frumoasă pată de culoare!” – şi să cugeţi că este drept proverbul „Omul sfinţeşte locul” !

Scanteia, 30 aprilie 1982