O românească – episodul 1

full-shot-smiley-people-dancing-together

În urmă cu ceva vreme o cunoștință i-a scris consoartei că are nevoie de ajutor ca să facă o românească.

Cumva cunoștința asta a aflat de Kit-ul Digital, o chestie făcută de stat prin care statul vrea să-ți dea cumva țeapă, dar cunoștința asta voia de fapt să dea ea țeapă statului.

Cum stă treaba cu Kit-ul Digital? Păi e simplu, statul dă o sumă de bani, vreo 2000 de coco ca să te digitalizezi, adică să-ți faci site, printre altele. În funcție de țara de origine dacă ți se aprobă subvenția trebuie să plătești echivalentul de TVA, adică vreo 420 de euro aici.

Apoi, firma care-ți prestează trebuie la rândul ei să plătească echivalentul de impozit pe profit ce poate să fie între 300 și 500 de euro, iar anul următor, pentru că ai primit bani gratis și tu trebuie să plătești impozit pe profit.

Așa că statul teoretic pune la bătaie vreo 600-700 de coco pentru că restul îi recuperează sub diverse forme pe parcursul unui an.

De regulă firmele care prestează se prind și fac un site în lehamite, a cărui valoare nu depășește 500 de euro pentru că au obligația să includă și hosting cloud și mentenanță în preț, dar asta-i cu totul altă poveste.

Să revenim la românească.

În ultimul an statul a permis celor subvenționați să achiziționeze și calculatoare sau laptopuri în limita a 1000 de euro de subvenție.

Schema e la fel de bine gândită, firma furnizoare umflă prețul și vinde laptop de 500 de euro la 998 euro par example, iar suma pe care tu o primești e impozabilă (în totalitate) anul viitor.

Aflând de bunăvoința statului și neînțelegând de fapt cum e șmenul, cunoștința asta i-a scris consoartei în speranța că aceasta va da curs petiției și îi va face o solicitare de Kit Digital și că îi va putea furniza și un dispozitiv electronic ca parte a subvenției, dar nu dispozitivele impuse de stat ci unul diferit, de care avea ea de fapt nevoie.

Pentru că… cu siguranță se poate ceva, să-mi dai ceva și să-mi facturezi altceva nu?

Întâmplarea face ca, bătuți de soartă fiind, să nu se înscrie niciunul dintre noi în programul de agenți digitalizatori pentru că însuși deranjul birocratic era mult prea costisitor pentru un eventual beneficiu pe termen mediu sau lung.

Desigur, refuzul de a deveni complice la o infracțiune nu a fost deloc digerat ușor.

Previous Article

La locale au experimentat

Write a Comment

Leave a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *