N.S. Mircea si o mica dezamagire

_DSC5463

In urma cu vreo saptamana, in timp ce stateam la plaja, am aflat ca N.S. Mircea (cunoscut si ca bricul Mircea) a docat im portul din Palma. Din ceea ce scria la ziar se pare ca era vorba de o revenire istorica a N.S. Mircea, pentru ca portul din Palma a reprezentat una din escalele pe care le-a facut in primul an (1939) dupa ce-a fost lansat la apa, iar in cazul asta era vorba de o revenire dupa 78 de ani in care a tot ocolit portul din Palma desi a facut nenumarate misiuni in marea Mediterrana.

Pentru ca eram foarte entuziasmati si curiosi deopotriva ne-am prezentat de indata in port incercand sa obtinem macar o poza cu N.S. Mircea inainte ca acesta sa ridice ancora, o saptamana mai tarziu. Din pacate N.S. Mircea era docata pe ultimul ponton al portului din Palma si umbrit de o serie de nave de croaziera asa ca era aproape imposibil de pozat din afara portului. Singura solutie era sa intram in portul comercial si sa-l pozam de acolo, insa ca rezidenti nu ne era permis accesul in port fara autorizatie de la autoritatea portuara asa ca planul nostru s-a cam naruit. Pe moment.

Duminica dimineata am aflat ca un alt roman a reusit sa ajunga sambata la vas dandu-se drept turist si ca la randul lui a aflat faptul ca duminica urmeaza sa se organizeze un eveniment de genul „ziua portilor deschise” pe vas unde sunt asteptati toti cei care doresc sa-l viziteze. Totusi cei care voiau sa ajunga pe vas trebuiau sa o faca oarecum clandestin pentru ca autoritatea portuara nu a emis nicio autorizatie pentru vizitatori si astfel toti cei care voiam sa vizitam vasul trebuia sa ne prefacem ca suntem turisti de pe singurul vas de croaziera docat in imediata apropiere a N.S. Mircea.

Eram oarecum sceptic privind abordarea asta, insa cel care ne-a dat pontul ne-a dat si numarul de telefon al ofiterului de presa de pe nava asa ca l-am sunat pe acesta si mi-a confirmat ca organizeaza o mica receptie, ca romanii sunt bineveniti pe vas oricum indiferent de ora si ca pentru ca nu exista vreo autorizare oficiala va trebui sa ajungem pe ponton in modul oarecum clandestin descris mai sus pentru ca alta solutie nu exista.

Neavand de ales am hotarat sa ne incercam norocul si sa facem cum ni s-a recomandat. Asa ca ne-am parcat in apropierea portului si am inceput pe jos drumul de vreo doi km. ce avea sa ne duca de la parcare pana la ultimul ponton al portului din Palma, trecand fara griji pe langa postul de control de la intrarea in port.

Ajunsi pe ponton am remarcat faptul ca nu eram singurii care au vrut sa vada N.S. Mircea pentru ca in apropierea vasului cat si pe el mai erau vreo 20-30 de persoane, in general parinti cu copii.

Odata ajuns pe vas am remarcat faptul ca e vorba de un muzeu plutitor care desi a fost upgradat si retehnologizat, pastreaza elementele originale inca intacte. Ofiterii de pe vas erau cu totii zambitori si bucurosi de oaspetii pe care i-au asteptat cu placinta cu branza si apa, spre uimirea parintilor din familii mixte. Cadetii in schimb erau ceva mai retrasi si stateau cu totii intr-un colt al puntii fara sa interactioneze prea mult cu musafirii.

Pe vas, in afara de tehnologia invechita pe care dupa cum spuneam au pastrat-o intacta, nu exista niciun alt element care sa-ti sugereze faptul ca te aflai pe un vas construit cu 79 de ani in urma. Vopseaua stralucea peste tot, iar lemnul din care erau facute o serie de elemente ale puntii superioare era impecabil, semn ca cei care utilizeaza vasul respectiv se ocupa cu rigurozitate si meticulozitate de intretinerea acestuia.

Dupa amabilitatea cu care am fost primiti si felul in care arata vasul am inteles de indata ca, cel putin in ceea ce-i priveste pe ofiteri, aveam de-a face cu oameni care sunt acolo pentru pasiune nu pentru bani. Supozitia mi s-a confirmat mai tarziu cand, odata ajuns acasa, am aflat ca salariul net al unui ofiter de rang inalt de pe N.S. Mircea abia ajunge la 1000 de euro lunar cu tot cu diurna si alte bonusuri.

Inainte sa impartasesc cu voi o parte dintre pozele pe care le-am facut pe vas, e musai sa va spun si mica dezamagire pe care am experimentat-o odata cu vizita asta si care mi-a confirmat faptul ca si o institutie precum Academia Navala „Mircea cel Batran” e condusa de niste oameni ordinari, ca orice alta institutie din Romania de altfel.

Dupa cum spuneam, vasul arata impecabil, insa uniformele ofiterilor aratau de parca au fost purtate de fiecare generatie de ofiteri care a servit pe N.S. Mircea de la lansarea la apa. Nu erau jerpelite, nici murdare ci foarte curate, dar se putea observa uzura pe ele. Apoi, tricourile cadetilor pe care cineva a pus cu mandrie steagul Romaniei erau facute din material ieftin si subtire, atat de subtire incat prin albul de la tricou se putea vedea culoarea pielii celui care-l purta.

Apoi, la plecarea de pe vas am primit fiecare cate un pliant, o insigna si un breloc cu Asociatia Litoral si ceva reclama la un hotel de prin Mamaia. Acuma un proverb stravechi zice asa: „calul de capatat nu se cauta la dinti”; si e drept ca nu e normal ca cineva sa se planga de cadoul primit. Tocmai de aceea vreau sa spun din capul locului ca nu vreau sa ma plang, ca le apreciez si apreciez in fond gestul, insa ceea ce urmeaza sa spun are legatura directa cu paragraful anterior si cu mica dezamagire privind imaginea pe care sunt obligati s-o afiseze ofiterii si cadetii de pe N.S. Mircea pentru ca niste burtosi ticalosi de pe la Constanta sa poata sa fure din bani publici.

Insigna, pe care am pus-o pe rucsacul meu, e de o calitate discutabila, dar pentru multa lume e ceva ce se arunca intr-un sertar, asa ca nu prea conteaza. Pliantul in schimb arata de parca a fost tras la cel mai ordinar xerox color, dupa o macheta facuta de o secretara in Word. Nici macar o hartie putin lucioasa gen 90g/m2, nici macar o imagine cu stema academiei la o rezolutie decenta sau niste poze cu vasul la o rezolutie si dimensiuni care sa denote un minim de seriozitate in ceea ce priveste imaginea si mesajul pe care Academia Navala „Mircea cel Batran” vrea sa le transmita lumii.

Nu scriu lucrurile astea pentru ca sunt eu mai special ci fiindca sunt constient ca noi romanii nu suntem singurii musafiri pe N.S. Mircea atunci cand acesta poposeste prin vreun port de la Atlantic sau Mediterrana, iar imaginea pe care cei care servesc pe vas sunt obligati s-o afiseze e una de pura saracie ce rezulta din lacomia fara fund a celor care conduc academia si care cel mai probabil platesc facturi pentru servicii de calitate superioara in timp ce se multumesc cu servicii de calitate inferioara ca sa poata sa incaseze si ei vreun comision ceva.

Cam atat cu vorbaria, urmeaza galeria foto: