Festivalul Bujorului fara bujori

Am fost duminica impreuna cu cativa prieteni la Festivalul Bujorului de la Gura Raului in speranta iesirii la o serbare la tara, traditionala. Am avut un soc de pe drum, din Orlat, cand am intrat si ramas intr-o coloana de masini ce se tara ca melcul pana sub barajul de la Gura Raului, unde se tinea evenimentul. Am ajuns in sfarsit, am parcat la sfaturile politistului din comuna alaturi de alte mii de masini si ne-am indreptat pe jos spre locul festivalului. Muzica tare si balciul l-am remarcat de la distanta. Tot felul de jocuri electronice gen masinute, trenulete, box, sau marele scaun erau imprejmuite de zeci de tarabe cu produse traditionale pentru digestie pop corn, creveti, chipsuri asortate cu margele de Turcia, jucarii de China si tricouri de India. Am razbatut prin multime si galagie si cautam un cos de gunoi, pe care nu l-am gasit pe toata durata participarii la festival. Era, ceva la care organizatorii nu s-au gandit. As vrea sa vad o poza facut azi, luni, pe acel teren…

Am cautat la un moment dat si o toaleta si nimic. La final o amica a zis ca a zarit 3 dupa scena, dar banuim ca erau pentru solisti si VIP-uri. Apropo de VIP-uri am ajuns deodata cu politicienii locali urcati pe scena sa faca deschiderea oficiala si sa ne cuvinteze cum se cuvine. Prefectul Mitea era cu clopul in cap a la Marginime. Festivalul Bujorului fara bujori  Corneliu Bucur (omniprezent) era cu o palarie de paie a la exploratorii Africii (poate ca asa se simte ain Gura Raului!). Bottesch iar a incurcat limba romana in discurs si vorbea despre “pastrarea identitatii”. Pe restul nici nu i-am bagat in seama pentru ca incepuse Bucur sa vorbeasca si noi ne-am propus o drumetie pana la baraj. Vocea baritonala a acestui Paunescu de Sibiu a continuat sa se auda mult timp cand urcam spre baraj.

Pe baraj nu am putut intra, dar am gasit locuri sa facem poze.
Festivalul Bujorului fara bujori  Apoi ne-am inapoiat in baia de multime, devenita si mai mare. Deja incepusera muzica si dansurile populare pe scena, dar galagia era prea mare si aglomeratia si mirosurile la fel. Asa ca am decis sa mergem la Sibiel unde, pe terasa unei pensiuni, am odihnit mintea in liniste si am dat de lucru stomacului.

Iar bujorii i-am cautat peste tot, dar nu i-am gasit….