Un subiect delicat, readus în atenţia opinie publice zilele acestea. Cu toţii ştim, şi legile ne garantează dreptul la viaţă, dar nu se spune nicăieri nimic de dreptul la moarte. Frica ancestrală de moarte îi face pe politicieni să evite să o legifereze. Şi asta nu doar la noi în ţară.
Sunt un vechi apărător a dreptului la moarte. Când un om suferă de o maladie incurabilă şi doreşte să pună capăt suferinţelor prin moarte trebuie sa aibă acest drept. Unii aleg calea sinuciderii, aleg moartea provocată de ei înşişi. Dar mulţi nu pot face singuri asta şi au nevoie de asistenţă. Fie că e vorba de eutanasiere la cerere ori sinucidere, fiecare om căruia i s-a garantat dreptul la viaţă trebuie să poată decide când să termine această viaţă.
Problema dreptului la moarte va genera mereu multe discuţii. Dar până la urmă mai merită trăită viaţa plină de suferinţă şi fără nicio speranţă, fără clipe de fericire? Oamenii aceia sunt ca un condamnat la moarte care ştie că va fi omorât, dar aşteaptă doar ziua execuţiei. Toţi, de când ne naştem, ne îndreptăm spre ziua execuţiei, doar că suntem prea ocupaţi cu fericirea vieţii pentru a ne aminti încotro mergem.
Poţi să afli mai multe despre proiectele în care este implicat Călin Blaga pe pagina sa de Facebook – Mazemania