De ce s-au dus în cap monedele virtuale

Dacă nu sunteți de ieri pe Internet și aveți minime cunoștințe tehnice probabil că știți ce sunt alea monede virtuale. 

Desigur, nu înțelegeți prea bine cum funcționează, dar cu siguranță ați auzit de ele.

Și dacă sunteți începători sau nu înțelegeți prea bine cum funcționează piața asta și mai ales de ce s-au dus în cap e musai să vă lămuresc pentru că e vorba de un cumul de cauze și am să le enumăr într-o ordine aleatorie:

Fraudele

Au apărut o grămadă de monede și de platforme cu scopul de a trage țeapă. Dacă nu sunteți prea tineri atunci probabil vă aduceți aminte de Caritas și de tovarășul Stoica de la Cluj care a tras teapă multora la începutul anilor ’90 cu o schemă ponzi ca la carte.

Ei bine schemele ponzi încă există și se practică atăt cu monede reale cât și cu monede virtuale, iar mulți naivi care visau să ajungă milionari peste noapte au investit bani în monede și platforme de blockchain care erau de fapt un rahat bine ambalat.

Cei care, în prostia lor, au pierdut bani investind în astfel de țepe și nu în produse blockchain reale și-au pierdut încrederea și au renunțat fără echivoc la ideea de a investi pe viitor într-un astfel de asset

Oricum nu prea înțelegeau ei cu ce se mănâncă treaba asta, iar scopul lor era doar să se îmbogățească peste noapte, iar asta a contribuit la umflarea artificială a pieței.

Lipsa de idei și viziune

Între 2016 și 2018 au apărut căteva mii de monede și proiecte bazate pe blockchain și majoritatea au dispărut subit. 

Era previzibil pentru că majoritatea erau proiecte copy/paste care promiteau că după ce obțineau suficientă finanțare aveau să înlocuiască Bitcoin sau alte monede din top 100.

Ori problema e că cei care voiau să îmbunătățească platformele de blockchain ale Bitcoin sau Ethereum puteau să facă asta voluntar, contribuind la proiectele Open Source actuale fără să apară cu monede noi care oricum n-aveau nicio finalitate.

După cum era de așteptat, 99,99% din cele care erau copy/paste au dat rateu.

Și acolo s-au pierdut bani și s-au pierdut bani tot din partea unor naivi care credeau că dacă investesc într-o monedă care valorează 5 cenți acum, or să ajungă milionari sau de ce nu miliardari peste un an când moneda o să valoreze câteva mii.

Volatilitatea mare

Mulți din cei care au investit în monede virtuale au sperat la profit pe termen scurt fără să aibă o minimă experiență de tranzacționare pe bursă sau să înțeleagă în linii mari cam cum stă treaba cu volatilitatea și specula.

Pentru că n-au reușit să obțină profitul așteptat, aceștia și-au recuperat banii, uneori pe pierdere, și i-au băgat în activități care pot să le aducă un profit rapid, dar mai mic, gen bișnița.

Speculatorii

Toți ăia de pe la bănci și instituții financiare care ieșeau public și declarau că Bitcoin e de căcat se grăbeau să bage bani în monede virtuale la scurt timp pentru că scopul lor era să facă speculă la fel cum fac de altfel și pe bursele de valori și mărfuri.

Ăștia care au speculat cu sume mari de bani n-au ezitat să scoată profitul căt mai rapid, sau să-l transforme în alte asset-uri cu volatilitate scăzută.

Retragerea infractorilor

Când a devent ceva mai public, adică prin 2015, Bitcoin a devenit destul de atractiv pentru infractori. Cum la vremea aia nu avea volatilitate foarte mare pentru că nu prea apăruseră speculatorii și țeparii, infractorii s-au gândit să se apuce să tranzacționeze pe Bitcoin, mai ales pentru că era o perioadă în care încă creștea exponențial.

Totul a fost OK pentru ei până când și-au dat seama că presupusa anonimitate din spatele Bitcoin nu există și că principiul follow the money, unicul valid în anchetele de criminalitate informatică, se aplică și în cazul Bitcoin.

Când miliția nu doar că i-a identificat datorită tranzacțiilor cu monede virtuale, dar le-a și confiscat monedele, marii traficanți de arme sau droguri care foloseau astfel de monede s-au panicat și au concluzionat că tot bancnotele sunt mai bune, motiv pentru care s-au retras masiv de pe piață.

Nu se pot spăla bani

Cel puțin nu bani mulți.

Există un mit care spune că mai nou ăia care-și țineau banii în paradisuri fiscale s-au apucat să investească în monede virtuale pentru că e o metodă mai eficientă de a spăla banii.

Desigur, vorbim de un mit și nimic mai mult. 

Pentru a-ți face cont pe orice exchange de monede virtuale gen Coinbase e musai să dai documente personale, iar pentru a alimenta conturile unor astfel de platforme e musai să folosești un cont bancar sau un card bancar.

Ori toate astea lasă urme.

E drept că poți să muți sume mici de bani, încasând la negru pentru diverse servicii folosind monede virtuale și utilizând monedele virtuale să achiziționezi produse și servicii de la magazine care acceptă plata cu monede virtuale.

Dar chiar și așa se pot lăsa urme, mai ales dacă magazinele respective emit factură și solicită date de identificare în acest sens.

Ăsta e și motivul pentru care piața nu s-a dus în cap mai agresiv și mai repede.

Majoritatea celor care făcuseră bani frumoși cu monedele virtuale nu aveau cum să scoată banii într-un mod anonim și sigur fără să trebuiască sa treacă pe la fisc și să lase cam jumătate din pradă.

S-au scos banii

Ăia care s-au speriat de volatilitatea mare și care nu prea aveau nimic de ascuns, inclusiv speculatorii de care vorbeam mai sus, s-au apucat să scoată banii, sau măcar profitul generat de investiția pe termen scurt sau lung în monede virtuale.

Poate că unii au găsit metode ca să nu trebuiască să declare și să plătească impozite. Cine știe, cert e că banii respectivi nu s-au evaporat peste noapte ci au fost recuperați de cei care au găsit calea sau au fost dispuși să plătească impozitele aferente.

Există limitări tehnologice

Tuturor celor cu care am vorbit de monede virtuale le-am spus că nu văd Bitcoin ca fiind viitorul în materie de tranzacționare și sistem de control economic pentru simplul fapt că Bitcoin a apărut ca un diamant neșlefuit.

Mai e mult până departe, iar monedele principale s-ar putea să nu reziste testului impus de timp și nevoi dacă nu se adaptează nevoilor reale.

Ethereum spre exemplu s-a dus în cap rău de tot zilele trecute și datorită faptului că rețeaua sa nu poate să valideze decât 15 tranzacții pe secundă (LOL).

Rețeaua Bitcoin a avut azi nevoie de 15 minute ca să facă o validare (din 6) pe o tranzacție, iar treaba asta presupune o problemă majoră care generează neîncredere între investitori.

Pe lângă astfel de inconveniente mai există și aspectul dimensiunii blockchain care crește la rândul lui exponențial. În trecut era nevoie să descarci zeci sau sute de GB (adică intreg blockchain-ul) ca să poți să-ți sincronizezi portofelul (wallet-ul) cu rețeaua și să faci tranzacții.

Treaba asta s-a rezolvat între timp, au apărut soluții, dar există încă monezi care n-au trecut peste handicapul ăsta și care nu par să aibă viitor altfel.

Monezile pierdute

S-au pierdut monede datorită unor erori de programare sau pentru că proprietarii de portofele au fost indolenți și aceste monede nu se mai pot recupera. Chiar a fost o perioadă în care peste tot a apărut o știre cu un idiot care a aruncat un HDD cu cheile private ale unui portofel de Bitcoin la gunoi și avea de gând să excaveze groapa de gunoi ca să-și recupereze averea.

Mulți din cei care le-au pierdut datorită unor erori de cod au fost victimele unei tehnologii în stadii incipiente și astfel și-au pierdut încrederea mult prea devreme.

Securitatea platformelor de tranzacționare

S-au pierdut grămezi de monede virtuale datorită unor breșe de securitate ale platformelor de schimb și tranzacționare și probabil că or să se mai piardă de acum încolo pentru că, spre deosebire de bănci și alte instituții financiare, platformelor de tranzacționare și schimb nu le sunt impuse niște criterii de securitate și nu li se fac audituri periodice.

Mă rog, audituri se fac, dar sunt făcute de un organism neoficial care nu prea poate să impună sau să sancționeze într-un fel lipsa unui nivel anume de securitate informatică și informațională.

Falsa descentralizare

Blochain-ul în sine de descentralizat. Nimeni nu poate să conteste treaba asta, însă interacțiunea utilizatorului cu rețeaua e cât se poate de centralizată, iar asta duce în momentul de față la o semi-descentralizare, ceea ce e cam departe de edenul promis de Satoshi Nakamoto.

O parte din aspectele menționate anterior confirmă treaba asta.


Ce urmează?

Conform unor savanți, picajul monedelor virtuale e deja mai mare decât bula dotcom de la începutul anilor 2000.

Cu alte cuvinte s-a spart bula. Mă rog, ea era spartă de mult, dar spre deosebire de alte situații anterioare, monedele virtuale au agonizat ceva mai mult.

Cel mai probabil urmează o recuperare lentă și timidă. Există loc de creștere dacă se rezolvă problemele tehnice și de securitate.

Desigur, nu vom avea o creștere de 1000x cum bine a zis Vitalik Buterin, poate nici măcar de 100x pentru că orice creștere de acum încolo are de-a face cu adopția în masă a tehnologiei, iar tehnologia are în acest moment parte de concurență.

E absurd să crezi în momentul ăsta ca Bitcoin poate să ajungă din nou la $20000. Cel mai probabil, în următorul an n-o să ajungă nici la $10000 pentru că o astfel de creștere e ilogică atât timp cât nu se rezolvă problemele actuale.

Merită să (mai) investiți în monede virtuale acum?

Eu unul zic că da. Abia acum merită cu adevărat să investiți dacă sunteți înteresați de o investiție pe termen lung, la fel cum ați face în cazul unui depozit bancar la termen sau a unui titlu de trezorerie a căror efecte se vor vedea abia peste 5 sau 10 ani.

P.S. Dacă investiți sau dețineți monede virtuale e mai bine să nu vă lăudați pe net.

De ce s-au dus în cap monedele virtuale

Lasă un răspuns