Stiti povestea cu brokerul fugar? Sunt sigur c-o stiti sau ca macar ati auzit de el asa ca n-o sa va sictiresc pe subiect prea mult.
Vreau doar sa spun ca omul a acumulat de-a lungul timpului o serie de experiente si a avut de-a face cu o serie de indivizi pusi pe fapte mari. Nu s-a grabit sa-i denunte public ci s-a complacut in smenurile lor pentru ca in viziunea lui toata povestea asta era un “numbers’ game“. Stia ca are sanse mari sa castige, dar in acelasi timp era constient ca mai devreme sau mai tarziu s-ar putea sa si piarda.
Cand l-au incoltit omul a plecat, dar n-a plecat asa brusc ci cu o planificare prealabila, iar atunci cand a plecat s-a asigurat c-o sa ia cu el suficiente dovezi care sa-l tina departe de gura lupului.
Va suna cunoscut? Probabil ca da pentru ca si Assange e cam in aceeasi postura. Pentru anumiti oameni informatia a devenit brusc o asigurare de viata sau de libertate (dupa caz).
Si uite asa cel mai bun lucru din fuga lui Cristian Sima a fost faptul c-a inceput sa dea din casa si oameni de neatins precum Hrebenciuc au picat fara sa aiba timp sa-si dea seama ce i-a lovit de fapt.
Ori exact asta e si partea buna cazul lui Ghita care chiar daca n-a fugit macar s-a ascuns pe vreundeva si acuma da din casa o gramada de chestii. N-am niciun dubiu asupra faptului ca foarte multe din informatiile lui Ghita sunt false sau macar alterate incat sa-i serveasca propriului interes, insa in acelasi timp printre ele se afla si informatii veridice sau care au un sambure de adevar si care au inceput deja sa fie incomode pentru multa lume.
Si asta-i farmecul din toata povestea asta pentru ca orice animal de prada incepe sa atace abia atunci cand se simte amenintat cu adevarat, iar omul e la origini un animal de prada.
