Corneliu Bucur putin stiut

Toata stima pentru ce a realizat Corneliu Bucur in Muzeul Astra. Dar mi-au ajuns la urechi, din mult prea multe surse, informatii nestiute pana acum despre acest VIP local. Si pentru ca Mazemania e un forum de dezbatere nu vreau sa le tainuiesc doar pentru ca la faza cu destitutirea lui Bucur de la muzeu i-am mediatizat pe larg punctul sau de vedere. Dar sa vedeti ce spune lumea care a lucrat cu el sau l-a cunoscut…

Corneliu Bucur era un mic dictator. Facea cum il taia capul in muzeu, fara sa tina cont de reguli, legi si alte cele. Dadea prime la salarii dupa cum i se parea lui, fara o evaluare profesionala. Banii in muzeu se dadeau la sectiile favorite lui si altele mureau de foame. Am inteles ca era un manager cu talent, dar nu cu stiinta. Si am mai inteles ca in ultimii ani a inceput sa sufere tot mai mult de aceasta grandoare a puterii, a celebritatii si a inceput sa uite. Cum poti explica altfel ca trimitea oameni la conferinte ce au avut loc cu 3- 4 ani in urma, pentru ca el abia atunci gasea in maldarul de hartii de pe birou o invitatie de mult trecuta…

Alte surse, nu din muzeu, vorbesc de Bucur participantul la Revolutie si activitatea sa dinainte de 1989. Acum chestiile astea sunt greu de probat, dar prea multi il arata cu degetul pentru ca facea parte din structuri aservite Securitatii si prea multi spun despre el ca pe vremea cand era tanar ucenic la profesorul Cornel Irimie, cel ce a infiintat Muzeul ASTRA (nu cum lasa Bucur sa se inteleaga), Bucur turna totul la Securitate. Gurile rele, dar informate (chiar din fosta securitate) confirma faptul ca Bucur avea mega dosar de informator, dar la Revolutie primul sau gest a fost sa faca dosarul sau si al altora disparut…. se pare la el acasa…

Boala grandomaniei l-a atins pe Bucur la finalul carierei. Desi are merite deosebite in dezvoltarea Muzeului ASTRA dupa 1989, totusi unele lucruri nu trebuie uitate. De exemplu cand era senator PD si-a blocat postul de director al muzeului, pentru a nu i-l lua nimeni…

Iar multe mega-proiecte cu care  se batea cu pumnul in piept la presa sunt de fapt opera unei echipe din spate, pe care el a uitat mereu sa o pomeneasca. Oameni daruiti, dar ascunsi de Bucur de ochii presei. Aportul lui la aceste proiecte era adesea semnatura finala pe acte. In multe cazuri insa, el dadea ideea geniala, trecuta de angajati in tone de hartii. Cred ca era frumos din partea lui sa le recunoasca public meritele acestor oameni.

Deocamdata cam atat despre Bucur. Daca vreti sa comentati, o puteti face si anonim si voi aproba, ca de obicei toate comentariile, mai putin injuraturile.