To ciubuc or not to ciubuc?

Am urmarit zilele astea diverse postari si comentarii pe marginea impozitarii ciubucului si n-am putut sa nu remarc faptul ca o mare parte dintre oameni gandesc politic nu logic.

Astfel am vazut intrebarile puse de jurnalisti destepti unui ministru de finante aparent impertinent, care habar n-are cum sa raspunda pe marginea unei modificari a codului fiscal, dar si o serie de comentarii si “experimente” realizate in acest caz.

Si pentru a lamuri ceea ce vreau sa spun de fapt am sa plec de la o serie de premise destul de usor de inteles de fiecare in parte:

  • Ciubucul (indiferent de cuantum) reprezinta niste bani castigati dintr-o activitate comerciala sau de servicii si astfel intr-un sistem fiscal normal acesti bani trebuiesc declarati
  • Daca e sa vorbim de restaurante si de faptul ca unii clienti lasa ciubuc in timp ce altii nu lasa putem merge pe o valoare (ipotetica bineinteles) medie a ciubucului de 2 lei
  • Legea in sine face abstractie de faptul ca exista firme mai bune si firme mai putin bune si astfel se aplica in mod egal tuturor, motiv pentru care atunci cand vorbim de ciubuc facem si noi abstractie de “uscaturile” din padure.
  • Legea spune faptul ca pentru serviciul oferit sau produsul vandut trebuie eliberat bon fiscal. Adica cel care incaseaza banii trebuie sa elibereze un document justificativ. Cel care achita produsul sau serviciul n-are nici o obligatie in a solicita sau a pastra un document justificativ decat in cazul in care vorbim de o persoana juridica ce bineinteles are obligatia de a inregistra in contabilitate.

Luand in calcul cele de mai sus sa regandim povestea comenzii de pizza la domiciliu astfel:

Gigel are pofta de pizza, pune mana pe telefon si suna la pizzerie de unde comanda o pizza la domiciliu. Ionel, angajatul pizzeriei preia comanda o executa si i-o livreaza lui Gigel. Pentru a justifica costul si pentru a justifica livrarea la domiciliu Ionel emite un bon fiscal in valoare de 18 lei. Ajunge la Gigel, preda pizza primeste 20 de lei, iar Gigel ii spune ca poate pastra restul fiindca a fost multumit de promptitudinea cu care a fost servit. Si povestea in mod normal s-ar incheia aici pentru Gigel. Fiindca Gigel nu e persoana juridica si nu e obligat sa-si contabilizeze un bon de ciubuc de 2 lei. Ionel in schimb, prin lege e obligat sa declare toti banii pe care-i incaseaza si astfel cand ajunge la sediu e normal sa emita un bon de 2 lei pe care sa-l arunce apoi la container. Cati dintre noi merg la supermarket sau la magazinul din colt sau chiar la benzinarie si pastreaza bonurile? Ca sa ce? Pentru loteria bonurilor fiscale? Ideea legii si a controalelor nu e ca sa ne transforme pe toti in contabili ci ca sa-i oblige pe cei care ofera servicii si produse sa declare banii si cam atat.

Revenim la Ionel fiindca cu el mai avem ceva de discutat. Presupunem ca Ionel livreaza zilnic 50 de pizza la domiciliu avand o valoare medie de 18 lei fiecare, iar in 30 dintre cazuri primeste banii rotunjit adica 2 lei ciubuc. Asta inseamna ca intr-o zi de munca Ionel poate castiga 60 de lei, in 10 zile identice 600 de lei si daca are noroc si prinde 20 de zile asemanatoare intr-o luna poate castiga si 1200 de lei. Ori daca luam in calcul faptul ca sistemul fiscal romanesc prevede obligativitatea unei declaratii voluntare privind veniturile din alte surse (ATENTIE vorbim de declaratie nu neaparat de impozitare) si faptul ca aproape nici un ospatar nu facea o astfel de declaratie ajungem la concluzia ca banii respectivi, proveniti din ciubuc nu erau declarati nicaieri de nimeni.

Ori treaba asta nu are doar un caracter fiscal ci si un caracter discriminatoriu si va explic si de ce. Luam exemplul lui Vasile, sudor in fabrica pe un salar brut de 1400 lei. Vasile munceste tot atatea ore cat un ospatar si de multe ori munca lui poate-i mai obositoare decat cea a unui ospatar. Vasile nu lucreaza cu clienti directi, el lucreaza cu tabla si singurii lui prieteni sunt ciocanul si aparatul de sudura. Dupa o luna de munca in ziua de salariu lui Vasile ii mai raman cam 1200 de lei pentru ca banii lui declarati legal sunt impozitati dupa prevederile codului fiscal romanesc si cu cei 1200 de lei Vasile se descurca cum stie mai bine de la o luna la alta chiar daca are si un copil sau doi de intretinut.

Pe cealalta parte lumea ii plange de mila lui Ionel, care saracul are minimul pe economie pe cartea de munca, dar care spre deosebire de Vasile si-a cumparat de curand un Golf 4 adus din Germania, si isi petrece noptile prin discoteci si baruri de fite in timp ce nevasta lui Vasile nu stie cum sa lungeasca ciorba sa ajunga de la o zi la alta. Si toate astea doar cu minimul pe economie?

Nu, nu cu minimul pe economie ci cu banii din ciubuc, bani care n-au fost niciodata declarati si impozitati daca e cazul. Am colaborat si eu in tara cu o serie de restaurante si am cunoscut deopotriva si patroni si ospatari si stiu sigur ca in mai toate restaurantele exista un blat intre patroni si ospatari prin care cei din urma acceptau minimul pe economie intocmai fiindca ciubucul le revenea in totalitate.

Ori dupa calculul simplu facut mai sus putem concluziona ca un ospatar norocos poate obtine din ciubuc cam cat ii ramane din salar unui muncitor din fabrica si simplul fapt ca legea anterioara se aplica doar intr-o directie reprezenta un factor discriminatoriu.

Sunt de acord ca impozitarea ciubucului nu e intocmai cea mai buna solutie in acest sens, dar trebuia facut ceva pentru normalizarea situatiei fiindca nu-i normal ca unii sa fie impozitati pe totalul veniturilor si altii doar pe ceea ce se declara de fapt.

Noi romanii nu prea avem simtul raspunderii, suntem destul de avari de felul nostru si nu prea vrem sa platim. In schimb avem pretentii ca statul sa si faca ceva, dar niciodata nu ne-am pus problema cum sa faca statul cand pana de curand nimeni nu declara nimic. Cand s-au deschis portile Europei toti ne-am grabit sa ne luam masini straine si sa ne plangem ca ne impovareaza statul cu taxe, dar nimeni nu s-a intrebat daca nu cumva vreodata o sa ne intrebe statul de unde am si avut bani sa ne luam masini de mii de euro cand noi abia castigam 200 de euro lunar si mai aveam si cheltuieli nu? Taxele apar si cresc atunci cand statul nu are solutii viabile. Nu ma intereseaza cine e ministru de finante sau prim-ministru sau cine are majoritatea parlamentara. Pana la urma toti sunt o apa si un pamant, insa ce ma intereseaza e cine intretine bugetul de stat de fapt. Acolo unde lumea lucreaza corect si taxele sunt mai mici pentru ca daca intr-o luna 10.000 de ospatari ar castiga din ciubuc in medie 1200 lei si ar plati 200 de lei impozit fiecare, statul ar mai avea la dispozitie 2.000.000 lei (lunar!) si n-ar mai avea motive sa ne bage pe gat taxe noi sau sa le creasca pe alea existente. Dar, asta-i filmul si tocmai de aceea fiindca unii fura, iar noi le toleram furtul trebuie sa platim cu totii mai devreme sau mai tarziu.

Si problema e ca platim deja de cam mult timp ori a cam venit timpul ca situatia asta sa se schimbe.

 

1
Lasă un răspuns

1 Comment threads
0 Thread replies
0 Followers
 
Most reacted comment
Hottest comment thread
0 Comment authors
newest oldest most voted

[…] privind implementarea ei nu-mi dau decat impresia c-o sa sfarseasca si legea asta ca aia privind impozitarea bacsisului, desi la origine ambele relateaza o realitate crunta a societatii […]