Ce fac eu pentru orasul meu?

Am primit o provocare din partea unei prietene care imi citeste blogul de ceva timp si care spunea ca prea marsez pe posturi negative, critice, ca nu e stilul meu. Si asa e.

Asa ca voi scrie in cele ce urmeaza un post despre ce fac eu pentru orasul meu. Ce am facut, ce fac si ce voi face.

Inca din scoala generala de cand eram luati la munci patriotice in agricultura am inceput sa contribui pentru orasul meu. Atunci fara sa vreau eu, mai mult fortat. Mai tarziu in liceu am inceput sa concep revista liceului cu un amic si un profesor. Tot in liceu gustul presei m-a atras spre Tribuna Tinerilor. De acolo un drum plin de peripetii prin presa sibiana incercand sa arat nedreptatile. M-am poticnit de patronii de presa si am plecat in ONG-uri. Am adus contributia mea ca activist social multi ani… Ce am facut s-a vazut la vremea respectiva si, in unele cazuri, urmele se mai vad inca.

Am luptat pentru dreptate si adevar fiind catalogat naiv sau idealist. Nu am fost destul „de destept” ca alti baieti sa ajung seful firmei lui tata la 28 de ani, ci m-am bazat pe forte proprii. Drept ca nici tata nu avea firma si el fiind cam idealist. Nu am averi, dar am fericirea de a fi facut ceea ce mi-a placut. Am fericirea de a fi spus lucrurilor pe nume atunci cand am crezut de cuviinta. Sunt fericit si asta cred ca e cel mai important.

Cineva imi zicea: Ce ducem cu noi in mormant? Eu mereu zic: Nimic, dar e important cum iti traiesti viata. Cel mai important e sa o TRAIESTI dar si sa fii FERICIT. Cei care declama ca banul si puterea le aduc fericirea sunt niste farisei. Fericirea vine din bucuria de a privi soarele dimineata sau a admira un apus pe plaja. Fericirea e in noi si in fiecare om si lucru ce ne inconjoara.

Ce am facut eu pentru orasul meu? Am trait si traiesc in el aducand fericirea si optimismul meu celor din jur. Sunt critic, recunosc. Dar un critic constructiv, nu destructiv. Multora nu le place sa li se spuna verde in fata un lucru. Mie da. Imi place sa mi se spuna si sa spun altora. Nu trebuie sa ne fie frica de realitate. Fie ca suntem simpli cetateni, directori sau angajati nu trebuie sa ne fie frica sa primim critica, sa ne-o insusim, sa preluam sugestiile celor din jur, sa le analizam, sa decidem spre mai bine. Eu asa fac.

Am experimentat multe in viata si cu siguranta voi mai experimenta! Mereu voi incerca sa aduc adevarul si dreptatea la suprafata, dar mereu fericit si cu zambetul pe buze!

PS: Pentru Mihai, Laura, Oana, Cercetasii si altora care le place leapsa: Voi ce ati facut pentru orasul vostru?