Asa era si firesc, nu? Despre 10 Mari Sibieni s-a mai scris si aici pe blog si in ziare. Este o competitie initiata de doi bloggeri Razvan Pop si Tudor Popa. Competitia a ajuns acum in faza finala cu cei mai votati 10 sibieni. Dintre ei, oamenii vor alege cel mai mare sibian din istorie. Organizatorii competitiei cu rol educativ au rugat 10 bloggeri sa se ofere voluntar sa sustina public pe cate unul din cei 10 mari sibieni nominalizati in finala. Eu il sustin pe Lucian Blaga la titlul de cel mai mare sibian! Cand va fi marea votare in noiembrie va invit sa sustineti si voi cauza mea! Mai jos aveti cate date despre Lucian Blaga.
LUCIAN BLAGA
scriitor, filosof
Este născut în 1895 la Lancrăm, lângă Sebeş. Provine dintr-o familie de preoţi ortodocsi. Studiază la Sebeşla şcoala germană, iar de aici pleacă la Braşov pentru a îşi continua studiile. Studiile universitare şi le realizează la Sibiu (la Institutul Teologic) şi la Oradea. Apoi la Viena va studia filosofia şi biologia, în 1920 obţinând titlul de doctor. Revine la Sebeş în 1911 dar apoi pleacă într-o călătorie în Italia. În România se va reîntoarce în 1919. devine profesor la Universitatea din Cluj. Locuieşte la Lugoj pentru un an. Devine membru al Academiei Române în 1936. Începând cu 1926 va fi ataşat cultural sau consilier de presă al României în mai multe capitale ale Europei. Revine în ţară în 1936 şi va fi numit subsecretar de stat la Ministerul de Externe. În 1938 este numit ambasador plenipotenţiar al României în Portugalia, rămânând aici până în 1939. Odată cu întreaga Universitate se va refugia la Sibiu după Dictatul de la Viena. Aici va preda până în 1946. A predat literatură şi filosofie. A fost mentorului „Cercului Literar de la Sibiu”, unul dintre cele mai importante fenomene culturale ale României din secolul trecut. Tot la Sibiu, editează revista „Saeculum” în 1943. În 1948 va fi concediat de către autorităţile comuniste de la catedra sa din Cluj. Lucrează la Institutul academic din Cluj ca bibliograf, iar mai apoi ca cercetător. Se va muta la Biblioteca Academiei din Cluj unde va fi bibliotecar şef şi apoi chiar director adjunct (începând cu 1954).
A fost redactor a mai multor reviste, precum „Voinţa”, „Patria”, a fost colaborator al altor reviste, printre care „Adevărul literar şi artistic” sau „Gândirea”. Debutul literar îl are în 1910 la Arad iar cel ştiinţific îl are în 1914 în „Românul”. Publică o nouă carte de poezii şi una de aforisme la Sibiu în 1919. În 1920 va publica prima sa dramă, „Zamolxe”. Aceasta va fi premiată de Academia Română şi de Universitatea din Cluj. De asemenea va publica traduceri. În 1948, Academia Română îi va încredinţa spre redactare, capitole din „Istoria filosofiei româneşti”. După instaurarea comunismului lucrările sale vor fi interzise. Acest lucru nu înseamnă ca Blaga se va opri din scris. El traduce „Faust” şi Lessing. Scrie romanul autobiografic „Luntrea lui Caron”. Intelectualitatea română din exil îl va nominaliza în 1956 la premiul Nobel pentru Literatură. Moare în 1961, fiind înmormântat în satul natal. A fost căsătorit. Ca o dovadă a importanţei sale pentru cultura sibiană, univeristatea reînfiinţată după Revoluţie, îi va purta numele. El a rămas esenţial pentru cultura sibiană, prin activitatea universitară, prin cea publicistică şi literară, realizate sau publicate la Sibiu, dar mai ales prin fenomenul cultural „Cercul Literar de la Sibiu”.