2009, anul in care am inteles cum sta treaba

Nu m-a pasionat catusi de putin politica la inceput si nici nu prea aveam vreun fel de simpatie pentru un partid anume. In ajunul alegerilor din 2004 m-au curtat si PSD-ul si PNL-ul deopotriva pentru ca era asa o goana dupa membri si votanti noi, goana care probabil ca exista si acum de fiecare data cand se apropie ceva alegeri.

In 2007 in schimb am avut primul contact cu politica, atunci cand am fost supus unui mic santaj. Pe moment am trecut peste, insa un an mai tarziu m-am trezit in gura lupului (acelasi lup care recursese la santaj) pentru c-am avut curajul sa spun public, pe un forum, o serie de adevaruri.

Asa s-a nascut Avrig.EU, un blog inspirat din curajul si determinarea lui Calin de a scrie aici, pe Podul Minciunilor. Dupa cum era de asteptat s-au intensificat amenintarile si la nivel profesional am inceput sa pierd o serie de contracte si clienti.

N-a contat foarte mult lucrul asta fiindca aveam cum sa supravietuiesc.

Apoi a venit 2009 intr-un moment in care sforile la nivel national le tragea guvernul Boc. Teoretic astia ai lui Boc erau de-ai mei, de dreapta si Basescu trambita peste tot pe unde apuca despre hotii din PSD in timp ce isi aroga meritele pentru aparitia si functionalitatea DNA.

Pe la TV lumea incepuse sa defileze cu catuse la maini, banditi fugari erau repatriati si condamnati cat mai rapid posibil, iar Romania iti dadea impresia acelei tari care s-a trezit brusc dintr-un somn adanc.

Lucram destul de mult cu institutii la vremea aia si desi Boc anuntase taieri drastice (25% e o taiere drastica), impozite absurde (3% forfetar e absurd) si un imprumut de 20 de miliarde de euro (adica o serie de masuri care trebuiau sa asigure fara probleme un cashflow constant) in luna ianuarie a anului 2009 n-am incasat nimic de la institutii, nici in februarie, nici in martie.

Primeam telefoane in care eram rugat de o doamna vizibil rusinata sa duc un top de hartie daca se poate fiindca n-au pe ce tipari una sau alta. Odata ajuns la sediul institutiei respective primeam un plic pe care eram rugat sa-l las la sediul Electrica sau E-On pentru ca fiecare institutie de pe sate era nevoita sa faca adrese catre furnizori prin care sa ceara pasuire fiindca nu erau bani pentru plata facturilor la utilitati. Pe langa relatia comerciala era si o oarecare relatie de prietenie fiindca oamenii ma invitau adeseori la o cafea, mai ales cand le livram cateceva la prima ora.

Uneori agenti de politie de la noi din oras ma rugau sa le las un top de hartie cand am drum pe langa sediul politiei si de fiecare data cand ma bagam sa le las topul de hartie se apucau si faceau cheta ca sa-l achite fiindca n-aveau buget pentru asa ceva, dar aveau Logan de 75000 de euro. In acelasi registru, cunoscuti de la rutiera imi povesteau cum erau trimisi iarna la temperaturi sub zero grade sa puna radarul cu pompa aprinsa in bord si fara bani sau bonuri de benzina.

Patronul unui cunoscut s-a vazut falimentat si ruinat dupa ce statul roman i-a pus sechestru pe tot pe nepusa masa. Omul contractase o lucrare in Germania ce valora mai bine de un milion de euro. Lucrarea in sine urma sa se realizeze pe parcursul a cativa ani si cea ma mare parte a costurilor era reprezentata de costurile cu plata muncitorilor si a diurnei lor. La cateva luni dupa ce omul a facturat lucrarea respectiva si a incasat un avans in acest sens, ANAF a dispus sechestru peste conturile firmei pentru ca respectivul nu a cotizat la stat contravaloarea TVA pe intreaga valoare a contractului. In cazul in care nu stiati, la vremea respectiva se schimbasera si regulile platii TVA-ului in asa fel incat firmele erau obligate sa plateasca statului TVA-ul la facturare si nu la incasare.

La nivel comercial lucrurile nu stateau mai roz pentru ca datorita forfetarului firmele se inchideau pe banda rulanta si putinii jucatori ramasi pe piata se apucau sa creasca preturile nu doar datorita lipsei concurentei ci si datorita cheltuielilor mari cauzate de criza pe care o produceau decizile luate de guvernul Boc.

Sa ne intelegem cat se poate de bine, Romania n-a fost afectata prea mult de criza economica mondiala pentru ca Romania n-a avut banci la ananghie ca sa le salveze si nici n-a avut vreun deficit suficient de mare incat sa fie justificate masurile guvernului Boc exclusiv pentru salvarea tarii. Spania a fost infinit mai rau decat Romania in 2008 si n-a recurs la masuri atat de drastice.

Totusi, pentru o gasca anume ce ajunsese la butoane, treaba era cat se poate de clara si planul era foarte bine gandit. Pana s-a terminat 2009 l-am inteles si eu si mi-am dat seama ca s-au schimbat doar oamenii si ca astia care au venit erau mult mai infometati si stiau ca s-ar putea sa nu aiba prea mult timp la dispozitie asa ca au incercat sa cucereasca tot din primul asalt si le-a iesit de minune…

2009, anul in care am inteles cum sta treaba

Lasă un răspuns