„Oprean Constantin este o persoană de foarte joasă speţă, iar cu el în frunte, perspectiva ULBS este jalnică” declară prof. univ. dr. Corvin Lupu
Cititi mai jos un interviu realizat cu prof. univ.dr. Corvin Lupu despre scandalul din cadrul Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu.
Domnule profesor o parte a opiniei publice a aflat cu uimire despre desfacerea contractului dumneavoastră de muncă. Sunteţi un profesor şi un cercetător foarte cunoscut, cu performanţe ştiinţifice şi de conducere larg recunoscute. Ce s-a întâmplat?
Corvin Lupu: Pentru cei care cunosc situaţia din Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu (ULBS), mai ales maşinaţiunile ascunse opiniei publice ale grupului de conducere care a acaparat instituţia, nici un abuz nu mai este de mirare. ULBS este creaţia unor generaţii de profesori care au construit-o, pas cu pas, specializare după specializare, începând din 1969, universitate ajunsă acuma, după 40 de ani, prizonieră a unui grup de profitori, în frunte cu ceauşistul (prin familie, mentalităţi şi apucături sociale periferice) Oprean Constantin. Când fac aceste afirmaţii, nu le fac pentru a-l denigra pur şi simplu, ci am punctual în vedere faptele sale, care se regăsesc în dosare penale şi civile, mai ales în Dosarul penal 812/P/2006, în care are calitatea de urmărit penal, împreună cu unii dintre complicii săi, pentru fals, înşelăciune, uz de fals şi abuz în serviciu.
Am de asemenea în vedere audituri ale ministerului de resort, ale Poliţiei şi Parchetului, sentinţe definitive şi irevocabile ale justiţiei, ca şi propria mea experienţă, de om care am lucrat mult cu el şi îl cunosc foarte bine. Este o persoană nedemnă care şi-a ascuns mulţi ani chipul adevărat, pentru a putea parveni! A coborât spiritul academic, moralitatea şi instituţia ULBS, în ansamblul ei, la cote dezonorant de joase. Propaganda pe care o promovează public, singurul domeniu în care a rămas performant, alături de manevrele murdare, la care de asemenea se pricepe, nu pot să ascundă adevărul. Am ajuns o universitate periferică la toate capitolele: proces de învăţământ, promovarea elitelor, cercetare, legalitatea managementului, respectarea autonomiei universitare, integritate academică, calitatea absolvenţilor şi altele.
Vă mai consideraţi parte a ULBS?
C.L.: Categoric. Mă consider parte a ULBS. Sancţiunea nici nu este definitivă. Ea se judecă. Abuzul este evident pentru oricine citeşte decizia de sancţionare: sunt învinuit că am „denigrat cu rea voinţă conducerea ULBS” printr-o plângere penală! Ori, nici măcar nu a fost vorba despre o plângere penală (care ar fi fost absolut firească), ci de o petiţie, formulată în baza Ordonanţei 27/2002, care este un drept fundamental al oricărui cetăţean. Prin acea petiţie, am cerut să se verifice legalitatea unor fapte ale conducerii ULBS. Cercetarea iniţială a fost incompletă, dar după o analiză atentă, Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu s-a sesizat din oficiu şi a constatat că rectorul Oprean are calitatea de făptuitor şi în ceea ce priveşte afectarea bugetului ULBS cu o sumă pe care el însuşi o apreciază la nivelul a un milion de euro. Abuzul constă în restituirea ilegală a unui mare număr de taxe de şcolarizare, încasate pe bază de contract, unor studenţi faţă de care şi-a luat anumite angajamente, pe care nu şi le-a respectat. Restituindu-le banii, în schimbul promisiunii că nu-l vor reclama (!), şi-a cumpărat liniştea pentru moment, afectând grav ULBS. În decizia de sancţionare, vinovăţia lui mi-a pus-o mie în cârcă! Este o persoană mizerabilă, iar perspectiva ULBS cu el şi grupul lui la conducere este jalnică!
Şi acum rectorul Oprean este cercetat penal?
C.L.: Da, dar în justiţie lucrurile se mişcă încet, în timp ce rectorul şi grupul său de interese pot acţiona administrativ cu operativitate. Aşa au comis o mulţime de abuzuri, într-un ritm în care justiţia nu le poate remedia. Eu sunt al treilea profesor pe care încearcă să-l înlăture definitiv din ULBS. Primii doi au fost prof. univ. dr. Emil Marin Popa, fondator al Catedrei de Informatică a ULBS, fondator al specializării Informatică economică, fost şef de catedră şi decan al Facultăţii de Ştiinţe, actualmente membru al Comisiei Superioare de Cibernetică de pe lângă Ministerul Educaţiei, căruia i s-a desfăcut contractul de muncă. De asemenea, a fost pensionat cu forţa şi i s-au luat toate orele, prin încălcarea Legii 128/1997 şi a procedurilor instituţionale, prof. univ. dr. Pamfil Matei, membru al ULBS din 1973 şi care a fost, timp de 10 ani, decanul Facultăţii de Litere şi Arte. Alţi profesori universitari au mai fost sancţionaţi şi sunt permanent, indirect, prin interpuşi, ameninţaţi cu excluderea, iar unul dintre domniile lor, inclusiv cu caterisirea. Mă refer la preot prof. univ. dr. Dorin Zosim Oancea, fostul decan al Facultăţii de Teologie „Andrei Şaguna” şi la prof. univ. dr. Lucian Giura, fostul decan al Facultăţii de Istorie şi Patrimoniu „Nicolae Lupu”, facultate care poartă numele tatălui meu, principalul fondator al învăţământului superior laic din Sibiu. Peste câteva zile, ar fi trebuit sărbătoriţi 40 de ani de la înfiinţarea primei facultăţi, cea de Filologie-Istorie, în jurul căreia s-a construit apoi întreaga universitate. Împotriva profesorilor menţionaţi, ca şi a mea, s-au organizat ruşinoase şedinţe de „demascare”, după modelul comunist tipic anilor 1950, cu deosebirea că cei învinuiţi lipseau şi nu li se prezenta punctul de vedere. După aceste scenarii groteşti, acceptate într-un mod dezonorant de o asistenţă greu de calificat, urma supunerea la vot, sub priviri iscoditoare, ameninţătoare şi periculoase ale grupului „durilor”: Oprean, Duşe, Bacaci şi Smaranda, tartorii ULBS. Profesorul Galaftion Sofonea, 8 ani decan al Facultăţii de Inginerie şi alţi 8 ani prodecan, cunoscut pentru verticalitatea sa şi atitudinile critice la adresa conducerii Rectoratului, s-a pensionat de boală, nemairezistând devastatorilor Oprean&Co. Pe bună dreptate, un distins profesor de Drept spunea: „ăştia dau afară pe cei mai buni!”.
Sunteţi recunoscut în ţară ca fiind fondatorul Facultăţii de Ştiinţe Politice din Sibiu, în cadrul căreia aţi înfiinţat prima specializare din România de Relaţii internaţionale şi cea de Studii de securitate, alături de numeroase programe de masterat, pe care le-aţi făcut să funcţioneze „ca pe roate”. Am spus bine?
C.L.: Aţi spus bine, dar incomplet. Cu riscul că o să par lipsit de modestie, vreau să vă spun că am mai construit şi multe alte lucruri. Am muncit mult şi rodnic în ULBS, chiar dacă am fost, adeseori, mult împiedicat de rectorat să construiesc. Tot ceea ce am făcut, chiar şi lucrurile aparent simple, mi-au fost îngreunate de pseudo-managerii noştri. Am făcut suficiente lucruri ca să fac parte din ULBS şi să fiu tot timpul înăuntrul ei, chiar şi dat afară de inginerul mecanic impostor (predă de ani de zile Administraţie publică, fără să aibă nici o pregătire în domeniu), Oprean, care se ascunde veşnic în spatele instituţiei şi al grupului slugarnic din jurul lui. Dintr-un punct de vedere, a fi dat afară de un neom ca Oprean, poate fi privit şi ca o cinste! Este oricum o delimitare, chiar dureroasă fiind ea. Să nu credeţi că această nedreaptă sancţiune, ca şi celelalte multe, nu mă afectează. Oricum, eu am sentimentul datoriei împlinit şi sunt satisfăcut de toate realizările mele. Niciodată nu m-am cocoţat pe munca şi realizările altora, ci am căutat să făuresc eu acele proiecte noi de care universitatea are nevoie.