Calin cel pasnic a murit. S-a dus in neant… acolo unde ii era locul. ,,Blandul Calin” de care au putut profita toti cei ce si-au dorit in decursul anilor, cel plin de compasiune pentru indivizi, cel dispus mereu sa ierte, cel ce a intors obrazul de prea multe ori…. Calin acela a disparut. S-a disipat in neantul omenirii. Era si timpul! Devenea iritant de ,,bland”. Cat m-am chinuit sa scap de el nici nu stiti! Am mai scapat eu pe ici, pe colo, dar degeaba…tot el avea ultimul cuvant. Dar treptat l-am dus unde am vrut eu … la auto-disolutie. Fiecare particica rupta din el a fost un castig pentru mine. Fiecare concesie facuta, fiecare inghititura in sec, fiecare acceptare contra vointei…. si in timp a devenit tot mai slab in fata mea. Acum a disparut cu totul. Victorie!
Asa ca acum imi pot face de cap. Pot elibera toate energiile acumulate, toate ideile si pot declansa razboiul contra lumii.
PS: Nu ma astept ca mai mult de 10 cititori din cei 11.000 lunari sa inteleaga pe deplin acest text. Dar ma pot insela… insa eu spre deosebire de vechiul Calin, nu ma insel!