Primul contact: calculatorul, dansul si banii

1906652

Ca sa nu raman dator tuturor bloggerilor care ma indeamna la jocuri-provocare, am si eu unul pentru ei (Laura, Mihai, Radu, Oana, etc)

Descrieti in cate cuvinte vreti primele experiente cu: calculatorul, dansul si banii.

Si sa nu ziceti ca va pun la munca degeaba iata scriu eu primul:

Prima mea experienta cu un calculator:
Eram la Clubul Pionierilor in clasa a 5-a fiind inscris la „curs informatica”. Am intrat in sala si dupa o explicatie scurta teoretica, instructorul ne-a asezat in fata unor televizoare mai mic, a dat drumul la un casetofon in care a introdus o caseta audio ce scotea zgomote infioratoare: un soft. Dupa ce a incarcat soft-ul a pornit monitorul si am desenat liniute, puncte din tastatura. Lucram in Basic pe un HC-85 sau 88, PC productie romaneasca…

Prima mea experienta cu dansul:
Eram la gradinita pe strada 1 Mai din Sibiu (actuala Mitropoliei) si educatoarele au organizat o dupa-masa dansanta. Timid stateam pe scaunel pana cand o fata a venit la mine m-a luat de minuta si m-a invitat la dans. Sincer nu mai tin minte ce melodie era, dar ce mai contam, dansam cu o fata!

Prima mea experienta cu banii:
Eram in clasa 1 si mama a considerat ca e timpul sa ma duc si singur sa cumpar piine de la magazinul din coltul strazii unde mai fusesem cu ea de multe ori. Asa ca mi-a dat 10 lei (era demult tare!) si mi-a zis asa: „ia doua piini. Nu uita sa iei restul: 1 leu). fericit de increderea acordata si bucuros sa am atatia bani in mana am luat o plasa si am plecat spre magazinul aflat la 2 minute de mers. Visator cum sunt 9asa am fost mereu), odata iesti pe usa am inceput sa ma gandesc la altele. Ajuns la magazin am constatat ca nu mai aveam banii. Am devenit agitat, am cautat toate buzunarele. Nimic. Fuga acasa la mama aproape plangand ca am pierdut banii. mama m-a luat de mana si am reluat traseul parcurs, de altfel foarte scurt. Degeaba. Banii nu erau nicaieri. Concluzia… banii nu au viata lunga la mine!