Primele trei zile cu piciorul in ghips mi-au facut dificila deplasarea prin casa pentru ca nu puteam pune piciorul jos. Si pana am primit stul de carje de la o prietena, am gasit un alt mijloc de locomotie: scaunul cu rotile de la birou. S-a dovedit a fi foarte folositor, nu doar pentru scris la calculator, ci si pentru deplasare prin locuinta. Noroc ca nu avem praguri intre camere si totul e la acelasi nivel…
Si iaca asa am invatat cum e sa stai in scaun cu rotile si sa deschizi robinetul de la chiuveta. Sau cum e sa faci la esspresor cafea. Sa iei ceva din frigider si tot asa. Noroc ca eu nu trebuie sa stau mult intr-un astfel de scaun, dar cateva zile m-au ajutat sa vad lumea cu alti ochi. Daca fiecare dintre noi am face acest experiment timp de trei zile…. cu siguranta altfel ar sta lucrurile prin orase pentru persoanele cu dizabilitati locomotorii.
Mergeam cu scaunul prin casa si ma gandeam cum ar fi sa ma trezesc in fata scarilor de la Policlinica din Sibiu, unde mi-au pus cizma de ghips si sa nu pot intra. Chiar asa? Stiati ca acolo nu e nicio rampa? Sau cum e sa sari de pe trotuar sa treci strada, cand in multe zone nu sunt inca treceri in rampa…. Sau cum e sa mergi la diferite institutii care au rampe doar de ochii legi, dar sunt nefunctionale…
Daca toti am vedea astfel lucrurile am avea un oras mai bun. Altfel persoanele cu dizabilitati sunt fortate sa traiasca izolat.