Dacă tot v-am povestit una din puținele experiențe plăcute pe care le mai țin minte cu lux de amănunte din copilărie hai să vă povestesc și una mai puțin plăcută.
Părinții mei erau în contrast din foarte multe unghiuri.
Mama era genul de persoană care dacă era nevoie să lucreze trei zile fără oprire lucra trei zile fără oprire (și nu era neapărat vorba de bani) în timp ce tata chefuia trei săptămâni fără oprire dacă putea.
Să nu mă înțelegeți greșit, și tata lucra, dar n-avea nici determinarea și nici inițiativa mamei.
Pentru ea munca și progresul erau o provocare în timp ce pentru el erau mai degrabă o povară.
Mama a murit la 59 de ani răpusă de un cancer și de sistemul de sănătate de căcat din România în timp ce tata la cei peste 74 de ani ai lui e încă bine mersi (cred).
Nu pot să spun exact, dar presupun că pe lângă incompatibilitatea asta profesională exista cel mai probabil și o incompatibilitate de natură sexuală pe care ambii au încercat s-o compenseze într-un fel sau altul.
Când împlinisem eu 6 ani atât tata cât și mama aveau pe altcineva cu care-și făceau de cap în dormitor.
Nu știu nici care a fost primul, nici care a fost motivul și nici dacă celălalt a făcut-o din răzbunare.
Cert e că ambii știau de relația extraconjugală a celuilalt și așa a început gelozia, au început certurile și reproșurile.
Pe măsură ce treceau zilele mama era tot mai vocală, iar tata începuse să bea tot mai mult și să fie din ce în ce mai violent.
S-a ajuns până în punctul în care tata a vrut să se spânzure și l-a salvat la limită barmanul pe care-l avea mama angajat.
După tentativa eșuată de sinucidere mama a încercat să-l aducă pe drumul cel bun și l-a convins să se interneze la dezintoxicare.
Tata a acceptat și a stat internat în spital vreo câteva luni, dar n-a funcționat pentru că amanta lui ce era extrem de posesivă a făcut tot posibilul să-l convingă de faptul că familia lui practic nu mai există.
Acuma, sincer să fiu nici nu era departe de adevăr pentru că ceea ce aveam noi acasă nu se mai încadra de mult timp la conceptul de familie.
Nici nu știu dacă s-a încadrat vreodată…
Cum scandalurile au continuat și tentativa mamei a eșuat lamentabil, iar mama s-a săturat de circ și bătăi constante s-a hotărât să pună divorț.
Tata s-a mutat cu noua iubită de îndată ce a primit acasă citația de la tribunal.
Au urmat vreo câteva luni în care atât mama cât și tata au fost citați la tribunal ca să aducă argumente în favoarea sau împotriva divorțului și la ultima înfățișare judecătorul i-a cerut mamei să mă ducă și pe mine dat fiind faptul că urma să se decidă custodia.
La opt ani eu eram fascinat de clădirea impunătoare, de uniforma judecătorului și a grefierilor și uimit de eleganța celor din sală ce-și așteptau rândul alături de avocații lor.
După ce a ascultat pledoaria finală a ambilor avocați judecătorul i-a cerut surorii mele (care mă însoțise de fapt la tribunal) să mă urce la el la pupitru ca să mă întrebe ceva.
Pe vreme aia nu era cu anchete sociale și psihologi pentru că judecătorii știau că nimic nu poate să fie mai sincer decât un copil la o vârstă fragedă.
Când m-am apropiat de el judecătorul m-a privit fix în ochi și m-a întrebat:
Ia zi puiule cu cine vrei să rămâi? Cu mama sau cu tata?
Cu mama – i-am răspuns ușor rușinat.
Și de ce vrei să rămâi cu mama puiule? – a continuat el.
Pentru că tata bea și face scandal – i-am răspuns foarte stânjenit.
Bine puiule poți pleca…
M-am întors cu spatele la judecător și cu fața la sală și în fața mea, în picioare și plângând în hohote erau mama și sora mea.
Fără să stea prea mult pe gânduri sora mea m-a luat de mână și m-a scos din sală cu promisiunea că mă duce pe centru ca să-mi cumpere ceva.
N-am conștientizat pe moment ce se întâmpla de fapt și nici că la opt ani, în fața unui judecător de tribunal civil aveam să iau una dintre cele mai importante decizii din viața mea.
