Apropo de puștoaice...

Apropo de puștoaice…

Cum am învățat să sărut?

Povestea asta e veche de când lumea, dar e cât se poate de reală și v-o relatez fix cum mi-o amintesc eu.

Aveam vreo 10-11 ani, era pe la jumătatea anilor ’90.

Pe la noi prin sat erau niște băieți ce duceau în Grecia fete să se prostitueze.

Nu era ca acum cu clanuri și trafic de carne vie.

Apropo de puștoaice...

Fetele erau iubitele băieților și mergeau mereu voluntar.

Știau din capul locului unde merg și ce urmau să facă.

Băieții le protejau pe acolo și se asigurau că se întorc întregi acasă.

Niciuna din fete nu stătea pe acolo mai mult de câteva luni.

Probabil din cauza faptului că mergeau la modul semi-clandestin (cu șpagă la vamă) și n-aveau decât viză turistică.

Nu știu câți bani făceau, presupun că nu foarte mulți fiindcă nici băieții și nici fetele nu prea se afișau cu chestii și nici nu erau săraci cu bani și pretenții.

Așa se face că atât fetele cât și băieții căutau ceva de lucru de îndată ce se întorceau în țară.

Cum mama avea pe vremea aia o tarabă cu mici și bere la DN1, unul dintre băieți a venit s-o roage pe mama ca s-o angajeze pe fata lui, proaspăt întoarsă din Grecia.

Mama a acceptat fiindcă avea nevoie de personal și-l cunoștea pe băiat.

Cum noua angajată avea niște ore moarte când nu prea oprea nimeni să mănânce o șarjă de mici îi mai povestea mamei despre viața ei.

O chema Roxana, avea 17 ani (da, ați citit bine) și fugise de acasă de la Pitești de o familie abuzivă.

A făcut pasul ăsta de îndată ce l-a cunoscut pe băiatul respectiv.

Nu regreta faptul c-a fost în Grecia și nici ce a făcut pe acolo pentru că noua ei viață era cu mult mai bună decât viața anterioară, cu părinții abuzivi.

Apropo de treaba asta, când mai vedeți la gazetă sau pe Facebook c-a dispărut un minor gândiți-vă că în 90% din cazuri e vorba de un minor care de fapt a fugit de o familie toxică, abuzivă, de îndată ce a prins oportunitatea și că doar în 10% din cazuri e vorba de o răpire sau vreo crimă.

La un momentdat îi spusese mamei că-și dorește și ea să întemeieze o familie mai încolo, când va avea stabilitatea financiară ca să o facă și că ar vrea tare mult să aibă un băiat la fel ca și mine.

Fetei îi plăcea tare mult copiii și aparent îi plăceam eu în mod particular.

Așa se face că în toată perioada în care a lucrat pentru mama mă îmbrățișa și mă pupa de fiecare dată când mă vedea pe afară.

Iar mie îmi plăcea treaba asta.

Între babele scârboase care mă pupau cu japca (cred că am scris despre obiceiul ăsta infect, dar nu mai găsesc articolul) provocându-mi lehamite și puștoaica de 17 ani care atunci când mă pupa îmi dădea fiori era o diferență majoră.

Așa că n-o evitam pe fata asta ci dimpotrivă începusem să petrec mai mult timp în prezența ei.

La un momentdat m-a întrebat dacă știu să sărut și evident că nu știam s-o fac la vârsta aia așa că m-a întrebat dacă vreau să mă învețe și credeți c-am refuzat?

De ce am scris treaba asta și am dat din casă cum nu-i place partenerei de senzații tari?

Ei bine, e una din puținele amintiri plăcute pe care le am din copilărie și pe care le păstrez întipărite cu lux de amănunte.

De regulă doar traumele le ținem minte cu lux de amănunte până la adânci bătrâneți în timp ce amintirile plăcute dispar.

Apropo de puștoaice...