De pe vremea comunistilor s-a mentinut conceptul de ‘a doua sansa’ in sistemul de educatie. Nu am putut sa inteleg niciodata explicatia logica din spatele unui astfel de concept.
Pana la urma oricat de asemanatori am parea, suntem cu totii diferiti si cel mai mult ne diferentiaza modul de gandire si nivelul intelectual. Ori prin treaba cu ‘a doua sansa’ nu pot intelege decat faptul ca in urma cu peste 50 de ani, comunistii au vrut sa ne faca pe toti cu doctorate ca pe Leana.
Sa ne intelegem bine, din punct de vedere intelectual, pe lumea asta exista foarte putini oameni de-a dreptul redusi. Restul sunt prosti prin prisma faptului ca n-au vrut sa gandeasca sau sa invete ci le-a fost mai usor sa se plafoneze.
Tin minte ca pe vremea cand eram elev la scoala din Avrig, atat in ciclul primar cat si in cel gimnazial, aveam colegi de clasa o serie de baieti care nu erau deloc prosti pentru ca erau in stare sa gandeasca logic, erau in stare sa gaseasca o solutie la probleme uzuale si adeseori dovedeau ca au o vizune de ansamblu mult mai buna decat cea pe care o aveam eu sau multi.
Si baietii astia erau asa chiar daca aveau nota 4 la romana sau la geografie. Si lucrul asta mereu m-a facut sa ma intreb ce rost are sa invat mecanic poeziile unui curvar sifilitic sau ale uni betivan si la ce folos sa invat care-i capitala Tajikistanului cand pana la urma n-o sa-mi foloseasca la nimic.
E drept ca dupa ani si ani, lecturarea unor opere de literatura romana si internationala m-au ajutat sa-mi intregesc vocabularul, insa acest lucru-l puteam face si altfel, nu neaparat memorand cuvant cu cuvant dintr-o poezie de zeci de strofe.
Apoi in toti anii de liceu mi-am pus intrebarea ‘la ce-mi foloseste mie asta’ si am concluzionat ca cel putin trei sferturi din ceea ce mi s-a predat nu mi-a folosit la nimic nici in viata de zi cu zi si nici pe plan profesional. Si pot sa confirm lucrul acesta chiar si acum la mai bine de 10 ani de la terminarea liceului.
Revenind la ‘a doua sansa’, tin minte cum o serie de baieti dinastia erau trecuti clasa ‘din mila’. Pentru ca ei saracii nu invatau nimic. Nu intelegeau si n-au inteles niciodata la ce le-ar folosi lor scoala cand pozitia lor in societate, ‘bogatia’ lor si integrarea lor in ‘randul lumii’ erau incompatibile cu conceptul de scoala. Erau incapabili sa conceapa cu ce-i ajuta povestile lui Creanga sau poeziile lui Eminescu cand ei urmau sa fie (mostenind traditia familiei) scocari toata viata.
Si aveau dreptate. La fel ca si cu iubirea, scoala cu forta nu se poate face, chiar daca noua nomenclatura mondiala impune scoala ca fiind obligatorie.
In urma cu aproape 70 de ani Ceausescu a impus scoala obligatorie si mai mult a impus ca ‘toti’ sa treaca clasa. Si au trecut-o cu chiu cu vai toti. Dupa revolutie sistemul de educatie prin ministrii educatiei scoliti in aceeasi doctrina comunista n-au facut decat sa aplice in continuare principiul asta de scoala obligatorie pentru toti si sa mentina standardul cu trecerea clasei, insa pe baza de conditii financiare.
Astfel, daca nu voiai sa inveti, dar tati si mami aveau bani, salarii bune sau o functie buna nu era nevoie sa te chinui sa inveti nimic atat timp cat nu intentionai sa faci asta pentru ca banii sau functia detinuta de mama si tata asigura faptul c-o sa treci clasa si cu note de 4. Doar ca putinul control care exista asupra sistemului in urma cu 25 de ani s-a evaporat ca prin minune pentru ca lacomia profesorilor, dirigintilor si directorilor de scoli a crescut direct proportional cu numarul celor care treceau clasa fara sa stie si de ce o trec.
Dupa 25 de ani tinerii din Romania s-au impartit in trei categorii distincte:
- Cei care au invatat si au vrut sa invete, iar acum au un loc de munca cel putin satisfacator
- Cei care au nu au vrut sa invete si au trecut clasa datorita functiei sau banilor parintilor si care odata angrenati in sistemul asta de favoritism au iesit de pe bancile unor universitati dubioase ‘prosti cu diploma’ si care pentru ca au diploma cred ca li se cuvine un salar nu mare ci foarte mare, motiv pentru care nu-i angajeaza nici dracu’
- Cei care n-au vrut sa invete, n-au avut parinti cu bani sau functii, au facut anii de scoala impusi si lucreaza in domenii ce nu implica diplome, ci care se bazeaza pe harnicie si atentie si care de multe ori s-au calificat la locul de munca
Doua dintre cele trei categorii n-au avut nevoie de o ‘a doua sansa’, desi cel putin uneia dintre ele i s-a impus. Cei care constituie categoria ramasa au avut nevoie de ‘a doua sansa’ si au profitat din plin de ea pentru ca ulterior sa ajunga niste pioni inutili in societate.
Si totusi desi acest lucru a fost dovedit ani la randul de fiecare generatie ce a terminat o scoala, in anul 2015 inca mai apar astfel de stiri:
Absolvenţii de liceu din Timişoara care au picat în vară examenul de bacalaureat, nu par interesaţi de meditaţiile gratuite oferite de profesorii de la Universitatea de Vest. La primele ore de pregătire gratuită pentru sesiunea de toamnă a examenului au venit doar profesorii.
via Digi24
Ma intreb oare daca profesorii astia ‘luati prin surprindere’ de lipsa de interes a elevilor, si-au pus intrebarea daca elevii respectivi au nevoie de ‘a doua sansa’. Daca i-a intrebat cineva la finalul oricarui ciclu scolar cu ce viziune si impresie au ramas ei dupa anul scolar si mai ales cum vad ei viitorul si la ce-o sa-i ajute scoala. As paria pe faptul ca majoritatea vad irelevanta scolii, irelevanta aprofundarii chimiei, biologiei, matematicii sau fizicii cand lor le place literatura. Irelevanta conceptului de scoala si educatie cand parintii lor sunt educati, dar saraci. Irelevanta poeziei si a prozei cand fratii si verii lor sunt educati, dar someri.