Despre un ministru si poporul roman

Cioroianu si-a dat demisia din functia de Ministru de Externe al Romaniei. Stirea deja veche de cateva zile m-a facut totusi sa ma gandesc la activitatea acestui ministru. Timp de un an a stiut sa faca gafa dupa gafa asa cum NU ii sta bine unui diplomat. Nimeni nu l-a demis si nici el nu a considerat ca trebuie sa isi dea demisia.

Ne amintim cu totii de “yes, of course!” – singurele cuvinte in limba engleza pe care a fost in stare sa le pronunte la intalnirea cu doamna Rice. Dar asta m-a dus cu gandul la alt ministru de externe roman, Mihail Manoilescu, care in 1940 atunci cand intr-un birou (neoval) rusii si nemtii au impartit Romania, el a lesinat in anticamera. Ce le-a lipsit la ambii? Unii ar spune ca nu au avut curaj, altii ca suntem o tara mica si in fata marilor puteri doar aplecati putem sta. Eu tind sa cred ca nu au avut curaj, cum de altfel curajul ca natie ni l-am pierdut undeva pe drumul istoriei. Ne e teama de alte puteri, ne e teama de proprii conducatori, ne e teama de administratia locala – pe care o numit “autoritate locala”.

Ce a mai facut Cioroianu? A trimis rromii in desert. Gafa majora diplomatica si politica. Mai mult arata perceptia politicianului roman, discriminator, rasist dar care mereu arata o fata zambitoare. Oricum remarca lui Cioroianu cu rromii nu a fost chiar atat de criticata in tara pe cat ar fi trebuit. Poate si pentru ca multi romani erau de acrod cu el. Pana acum majoritatea romanilor nu i-au inteles pe rromi si i-au tratat ca atare, marginalizandu-i. Fiecare vine cu argumente pro si contra dar trebuie sa recunoastem ca suntem ca natie destul de xenofobi cand vine vorba de rromi.

Gafele lui Cioroianu au fost multe, mult mai multe. Dar ma gandesc ca acest ministru pe care recent l-am vazut pozand ca un dandy pentru un catalog, ne reprezinta ca natie. Este combinatia de servilism, lipsa de curaj, xenofobie combinata cu zambet larg, dandy. Adica multa imagine si putina consistenta. Nu stiu cum facem dar tot revenim la teoria Formele fara fond si nu doar in literatura, cat si in politica si ca mentalitate a natiei. Oare chiar nu putem iesi din acest blocaj?

Lasă un răspuns