Despre actiunile in comunitate

Vad ca s-a incins blogosfera de ceva zile pe tema actiunilor desfasurate voluntar sau nu in comunitate pe diferite teme. Cainii comunitari, ecologia, problemele sociale si multe alte subiecte sunt dezbatute si analizate intr-o incercare de prioritizare.

Parerea mea ca toate actiunile sunt importante si binevenite. Ce e insa esential este ca mult mai multi oameni sa se implice voluntar in rezolvarea acestor probleme si a altora din comunitate. Am scris pe acest blog de multe ori despre importanta voluntariatului. Primul pas inainte pentru comunitatea noastra e reprezentat de dorinta oamenilor de a se implica. In orice domeniu care ajuta comunitatea sa se dezvolte si sa se imbunatateasca.

Apoi e important ca aceste energii sa fie canalizate si organizate. Fie de lideri formali sau informali, prin organizatii existente sau grupuri ad-hoc. Sibiul are multe probleme. Fiecare dintre cei doritori de a se implica nu poate ajuta la toate aceste probleme. Atunci intervine prioritizarea propriilor noastre dorinte. Vream sa ajutam si oamenii saraci, si sa facem curat si ciinii? Trebuie sa ne focalizam energiile pe una din activitati. Asa vom fi mai productivi.

Nu trebuie condamnati cei ce ajuta cainii comunitari. O fac pentru ca asta simt ei ca e prioritatea lor. E de laudat campania dusa de ei. Sper doar ca presa sa fie la fel de unita si in alte campanii importante pentru Sibiu. De exemplu cea cu Dealul Gusteritei nu a beneficiat de interesul intregii prese, ci a unei parti doar.

Oamenii saraci din Sibiu, atat de multi, au iesit treptat din vizorul public. Organziatiile care se ocupau de probemele lor rand pe rand s-au inchis sau nu mai fac fata cerintelor din lipsa de fonduri. Politicienii si administratia locala si unele vedete locale isi aduc aminte de ei de Sarbatori. Dar un om nu mananca doar de Craciun si de Paste. Un om are nevoie de locuinta tot timpul, de caldura si hrana. Are nevoie sa fie sprijinit pe perioade lungi pentru a se redresa. Problematica sociala e complexa si cu o rata a succesului minima. Depinde cum vedem succesul. Cand lucrezi cu oameni e greu de cuantificat. E usor sa numeri pachete distribuite cu alimente de Craciun sau caini dati spre adoptie. Dar cati oameni nu rabda foame o luna mai tarziu sau sunt evacuati? Cati caini raman in adoptie si nu ajung pe strada sau suporta rele tratamente de la noii stapani?

Ce vreau sa spun e ca activitatile comunitare, de orice fel, au nevoie de mult spirit, dar si profesionalism. Ambele pe perioade lungi de timp. De aceea e nevoie de organizare si lideri.