Adevarul despre Facultatea de Medicina, sectia Stomatologie a ULBS

Iata o scrisoare a unui profesor din Germania care a contribuit la dezvoltarea sectiei de Stomatologie a Facultatii de Medicina din ULBS.

Sunt persoana care a contribuit 10 ani (1997 – 2007) la lansarea şi acreditarea medicinii dentare sibiene, persoana care a inaugurat o relaţie de parteneriat ĩntre ULSB şi universitatea Philipps din Marburg (unde am activate ca “Oberarzt” timp de 20 de ani), universitate repre-zentatã la Sibiu de prof. Schaal, un fost “Präsident” marburghez, care conform aprecierii noastre personale “fãcea parte, deja, din sistemul local”.

Noi am introdus (pentru prima datã) demonstraţia practicã la pacient (cãci acolo, nu numai cã studenţii nu realizau o experienţã practicã personalã la pacient, dar nici, mãcar, nu li se demonstra o rezolvare “step-by-step”. Practic, absolvenţii sibieni erau incapabili a ĩntreprinde ceva. Ca argument al acestei stãri de lucruri o dovedeşte elocvant, trimiterea copiilor şi soţilor acestora de cãtre prof. Miţaru la Cluj, dupã ce luaserã admiterea la Sibiu.

 

Personal am dotat cele douã biblioteci (universitarã şi medicalã) cu sute de cãrţi şi reviste de specialitate, am dotat medicina dentarã cu micro-aparaturã, instrumente şi materiale, care n-au fost folosite niciodatã la instruirea studenţilor, ci, doar, ĩn scop personal, am condus numeroa-se lucrãri de diplomã, de pe ale cãror coperţi am fost anulat (“factorii locali” s-au lansat, ast-fel), am ajutat la lansarea spre doctorat a cel puţin patru cadre tinere, i-am antrenat pe colegii sibieni la co-participaea (cu numele) la diverse manifestãri ştiinţifice locale etc.

 

Dupã acreditarea medicinii dentare sibiene (obţinutã şi prin relaţii personale ale unor profesori -politicieni sibieni, potenţate şi cu sume, despre care s-a vorbit atunci), persoana noastrã a devenit incomodã, deoarece eram un exemplu contrastant, examinând corect, constructiv, pentru viitorii medici dentişti, şi protectiv pentru populaţia ţãrii, nu acordam note de trecere decât acelora care le şi meritau.

Ne-am exprimat critic asupra relaţiilor familiei Miţaru, asupra promovãrii conf.dr. Sabãu, soţia profesorului chirurg Sabãu (cu activitate didacticã, doar, teoreticã, pe domeniul “muşcãturii”, cu un doctorat “româneasc” ĩn “paradentozã”) la disciplina de “protezã totalã” (pentru care se formase, deja, un cadru tânãr (dr. Bogdan Oprea, cu doctorat organizat de noi la Cluj, şi care ĩn momentul devenirii “doctor ĩn medicinã” pe domenul “protezei totale”, ĩn loc sã fie promovat, a fost degradat (ilegal) de la şef de lucrãri la asistent, fiind nevoit a pãrãsi ĩnvãţãmântul universitar).

 

Am criticat promovarea drept conferenţiar a dr. Nicolae (militar) la secţia de “protezare mobilizabilã scheletatã”, pentru care nu avea nici-o abilitare/abilitate (nu realizase pânã atunci nicio astfel de protezã), doctoratul sãu fiind ĩn implantologie (relaţia personalã cu prof. Neamţu, secretar ştiinţific al senatului ULBS, cu care petrecea concedii, nu numai ĩn Grecia, şi cu decanul, pe atunci al medicinii dentare bucureştene, prof. g-ral Augustin Mihai, fiind subiectiv-hotãrâtoare).

 

Am criticat faptul cã au “zvârlit din şa” pe o colegã specializatã ĩn Olanda pe domeniul Parodontologiei (dr. Simona Silivãşan), penru a o “promova” ĩn “stilul sibian” pe o alta, care face parte din sistemul medical-universitar local. Exemplele ar putea continua…

 

Din pãcate s-a creat o mentaliate bipartitã de clan ordinar, cadrele didactice nu-şi fac datoria, studenţii nu (pot) ĩnvãţã nimic, se tace, se trece cu vederea bilateral totul, penru cã acordarea diplomelor satisface pretenţiile modeste ale ambilor parteneri pe calea spre ĩn jos (conform spiralei lui Hegel).

 

Vä cer scuze… dar m-am adresat mai multor foruri din România (primind un rãspuns formal, aşteptat, de noi, doar, din partea preşedinţiei Romniei) şi EU (comisariatul pentru problemele universitare şi cabinetului preşedintelui J.M. Barosso Durao), de unde am primit rãspunsuri neputincioase, datorate reglementãrilor de rigoare, dar am primit…

 

Relaţia cu d-l rector, Oprean, cu d-l prorector Duşe, şi secreatarul ştiinţific, prof. Neamţu (fost, ca student, colaborator apropiat al nostru ĩn cadrul UASCR din medicina bucureşteanã, 1969-1974) a fost lamentabilã, neconstructivã, conturând eşecul nostru la Sibiu. Regrete… Ne-am despãrţit (dupã trei scrisori) de d-l rector cu cuvintele. “Vã doesc, daor, binele pe care-l meritaţi!” Sic!

Al dvs. Ion Coca

Căutări: