Un’ te duci tu, leule?…

…ma duc dracu, romane! Cam asa ne intrebam si cam asa ni se raspunde de fiecare data cand ne aratam ingrijorati de soarta pretioasei noastre monede nationale.
Daca putem ramane ignoranti fata de framantarile social-politice ce au vuit tot timpul anului si se pare ca or sa mai vuiasca in continuare pana dupa alegeri, trebuie sa fie cineva surd ca sa nu auda ragetul leului, tot mai acerb, pe masura ce depaseste tot cate un „prag psihologic”.

A mai trecut un an prin noi, a fost si criza, au fost si nevoi carora le-am spus „pas”. In virtutea caprovecinismului nativ, ar trebui sa ne lamenteze faptul ca insasi Banca Nationala a inceput sa spuna cate-un „pas” pe zi ce trece?
Se pare ca banii din prima transa de la F.M.I. s-au cam gatat, deci interventia lui Isarescu pe piata valutara va fi sporadica de acum pana la urmatoarea transa, tot de la F.M.I, perioada care se suprapune grozav cu scadentele ordinare ale creditelor statului. Acest fapt, de altfel, presupune cumpararea en-gros de valuta (simplitatea ecuatiei deriva din logica).
Altfel spus, babeste, ca sa priceapa ceva si mama-mare, statul nu prea mai are rezerve de bani, insuficiente oricum ca sa reziste unui atac din partea speculatorilor, dar suficiente cat sa-si permita sa jongleze cu ce are ca si cand ar avea cat n-are. Pana aici e clar!
Asadar, va trebui sa cumpere valuta (aruncand lei) pentru a plati scadentele, in valuta, cu ochii pe curs, gata sa intervina daca tinde, leul, sa o ia razna.
Acest joc e demn de urmarit, caci nu-i asa, romanii se pricep de minune sa faca…haz si de necaz!

Gigel

Lasă un răspuns