Cuprins
Am intrat pe site-ul europarlamentarului Siegfried Mureșan să caut o chestie și am ieșit de acolo cu o listă de nouăsprezece.
Nu mă interesează omul și nici ce părere are despre bugetul multianual. Mă interesează că un site e ca o vitrină: dacă n-o ștergi, se vede. Iar aici praful s-a strâns de șapte ani.
Tot ce scriu mai jos l-am verificat cu mâna mea, cu un browser adevărat, și am făcut poze. N-am ghicit nimic. Unde mi-a ieșit altceva decât credeam, scriu asta la vedere.
01. Copyright © 2018
Începem cu subsolul, pentru că acolo e tot adevărul.
Scrie „Copyright © 2018”. În 2026.
Anul ăla se actualizează singur de obicei, e o linie de cod pe care o știe orice om care a atins vreodată un site. Faptul că a rămas înțepenit nu e o scăpare, e un simptom. Site-ul a fost făcut o dată, prin 2018, și de atunci nimeni nu s-a mai uitat la el.
Și nu e doar numărul. M-am uitat când a apărut ultima oară ceva nou în fiecare secțiune, și de acolo se vede exact cum a murit site-ul, bucată cu bucată:
| Secțiunea | Ultima postare | De cât tace |
|---|---|---|
| Comunicate de presă | 11 dec. 2025 | 10 luni — respiră greu |
| În România | 19 iun. 2025 | peste un an |
| Statements | 16 nov. 2020 | aproape 6 ani — mort |
| Alte evenimente PE | 8 iul. 2020 | peste 6 ani — mort |
| Video | 25 mar. 2019 | 7 ani — mort |
| Interviuri | 14 sep. 2018 | 8 ani — mort |
| Opinii | 14 sep. 2018 | 8 ani — mort |
| Foto | 17 sep. 2018 | 8 ani, fix 3 postări — mort |
| Pagina Newsletter | 17 sep. 2018 | 8 ani |
Omul a dat interviuri și după 2018. Doar că site-ul lui n-a aflat.
O corectură, că umblă vorba greșit: secțiunea „Alte evenimente PE” nu se oprește în 2015. 2015 e cel mai vechi articol de acolo. Ultimul e din 8 iulie 2020. Deci a trăit cinci ani și e mort de șase.
Pagina „Despre mine” n-are nici măcar o poză
Intri să vezi cine-i omul și te lovește un bloc de text care începe direct cu „Sunt născut în Hunedoara”. Fără titlu. Fără fotografie. Fără nimic.
Pe pagina de prezentare. A unui om public. Care trăiește din imagine.
02. By Muresan Siegfried, decembrie 11th
Sub fiecare articol e o linie cu autorul, data și categoriile. Uitați-vă la ea, că e o operă de artă:
By Muresan Siegfried | decembrie 11th, 2025 | Categories: Bugetul UE, comunicat de presa, Comunicate de presă, Fără categorie | Comentariile sunt închise pentru …
Patru greșeli diferite într-un singur rând.
„By” în loc de „De”. „Categories:” în loc de „Categorii:”. Alea două sunt doar lene.
Dar „decembrie 11th” e altceva. E luna în română și terminația în engleză, lipite. În română n-a scris nimeni niciodată „11th”. Sună ca „pe data de unsprezecelea-th”.
Și partea cea mai bună: „comunicat de presa” și „Comunicate de presă” apar una lângă alta, în același rând. Aceeași categorie, scrisă în două feluri, pusă de două ori pe același articol. Una cu diacritice, una fără, ca să fie toată lumea mulțumită.
Iar la final, pe un comunicat de presă oficial al unui europarlamentar, scrie și „Fără categorie”. Adică „n-am apucat să-l pun nicăieri”.
Mai e o chestie pe care n-o vezi, dar o aude cineva. Butonul „Mai mult” are atașată, pentru programele care citesc pagina cu voce tare — alea folosite de nevăzători — eticheta More on ….
Tot în engleză. Deci un nevăzător român ascultă un site în română și la fiecare articol îi sare un cuvânt englezesc în ureche.
95 de categorii, dintre care vreo 80 în plus
Categoriile sunt sertarele în care-ți aranjezi articolele. Aici sunt peste 95 și arată ca un dulap în care a căutat cineva ceasul la 3 dimineața:
| Ce-ar trebui să fie un sertar | Câte sertare sunt |
|---|---|
| Bugetul UE | Bugetul UE · EU Budget · European Union Budget · buget · buget multianual |
| Republica Moldova | Republica Moldova (la trei adrese diferite) · Moldova · Republic of Moldova · republcia moldova |
| Parlamentul European | Parlamentul European · European Parliament · pe |
| Grupul PPE | PPE · EPP · grupul ppe · Partidul Popular European · Grupul PPE în Parlamentul European |
Uitați-vă fix la republcia moldova. Cineva a greșit tastând, WordPress a zis „bine, fac un sertar nou” și de atunci e acolo. Public. De ani.
Mai există și sertare numite 2018, Homepage-Slider și Siegfried Muresan. Ultimul e genial: o categorie numită după el, pe site-ul lui.
03. Newsletterul fără email
Aici nu mai e vorba de estetică. Aici e vorba de ceva care pare că merge și nu merge.
Pe pagina „Newsletter” scrie mare „Înscrie-te la Newsletter”. Dedesubt e o căsuță „Termeni si conditii” și un buton „TRIMITE”. Între ele, un gol.
În golul ăla ar trebui să fie căsuța în care-ți scrii adresa de email. Nu e.
Am căutat în codul paginii. Zero câmpuri de email. Nici unul. Singurul câmp care există e unul ascuns, o capcană pentru roboți, pe care scrie în engleză „Please leave this field empty” — te rog lasă câmpul ăsta gol.
Deci te abonezi la newsletter bifând o căsuță și apăsând Trimite, fără să-ți spui adresa nicăieri. Omul apasă, se simte bine, pleacă. Nu ajunge nimic nicăieri.
Și căsuța „Termeni si conditii” e goală în al doilea sens: textul nu e link. Nu duce nicăieri. Bifezi niște termeni pe care nu-i poți citi, fiindcă nu există.
Practic accepți nimic. Ceea ce, dacă stai să te gândești, e singurul lucru corect de pe pagina aia, pentru că nici nu primești nimic.
Mică ironie: pe formularul de contact, aceeași căsuță are link către politica de confidențialitate. Deci cineva a știut cum se face. Doar că nu peste tot.
Și da, „Termeni si conditii” e scris fără diacritice. Pe un site în română. Lângă „Înscrie-te”, care le are.
04. Butoane care nu fac nimic
Pagina „Agenda” ar trebui să-ți spună unde-i omul săptămâna viitoare. Ce face de fapt:
- Titlul zice „Evenimente pentru 1 octombrie 2026”. Eu am deschis-o pe 4. E în urmă cu trei zile.
- Scrie negru pe alb „Nu există alte evenimente viitoare”.
- Arată trei evenimente. Toate trecute, din 17 și 19 septembrie.
- Arhivă nu există. Nu poți vedea ce-a făcut omul luna trecută, darămite anul trecut.
Iar butonul „GĂSEȘTE EVENIMENTE” nu găsește nimic. L-am testat: am scris „buget”, am apăsat, am așteptat. Adresa din browser a rămas identică. Titlul, identic. Conținutul, identic.
Butonul ăla e un desen. Atât.
Facebook și Twitter de pe prima pagină sunt moarte
Pe prima pagină sunt înfipte două ferestre: una cu postările de Facebook, una cu cele de Twitter. Când am măsurat ce se încarcă, amândouă au dat eroare:
facebook.com/plugins/page.php → eroare 400 (te trimite la login) syndication.twitter.com/… → eroare 429 (prea multe cereri, refuzat)
Deci vizitatorul se uită la două dreptunghiuri goale și-și imaginează singur ce scrie în ele.
05. O treime din pagină e aer
În lista de articole, fiecare articol stă într-o cutie lată de 1170 de pixeli. Poza din ea are 320 pe 202. Cam cât un timbru.
Am măsurat cât din fiecare cutie e acoperit efectiv de ceva — poză sau text:
| Articolul | Cutia | Ocupat | Aer |
|---|---|---|---|
| 1 | 1170 × 427 | 68% | 32% |
| 2 | 1170 × 586 | 68% | 32% |
| 3 | 1170 × 639 | 69% | 31% |
| 4 | 1170 × 533 | 68% | 32% |
| 5 | 1170 × 279 | 66% | 34% |
| 6 | 1170 × 597 | 61% | 39% |
O treime, aer. Pe un laptop asta înseamnă că vezi două articole odată în loc de cinci și derulezi de două ori mai mult ca să ajungi unde voiai.
Două lucruri care chiar ies din cutie
Am pus browserul să măsoare fiecare element de pe pagină și să-mi spună care nu încape. Două nu încap:
| Elementul | Cutia lui | Conținutul | Iese cu |
|---|---|---|---|
| „Despre mine”, din meniul principal | 179 px | 225 px | 46 px |
| Rândul de iconițe sociale din antet | 160 px | 170 px | 10 px |
Textul „Despre mine” e cu 46 de pixeli mai lat decât locul lui din meniu. Iar ultima iconiță, Instagram, iese 10 pixeli din rând. Sunt mici, dar sunt exact genul de lucruri care fac ca totul să pară puțin strâmb fără să-ți dai seama de ce.
Aici trebuie să fiu corect: site-ul n-are coloană laterală pe dreapta. Dreptunghiul albastru care pare sidebar e un panou ascuns în stânga, în afara ecranului, care iese doar dacă apeși o săgeată. Deci nu există suprapunere între conținut și sidebar. Suprapunerile reale sunt cele două de sus, și sunt în altă parte decât s-ar crede.
06. Adresa de email care nu-i a lui
Sus pe fiecare pagină e afișată ca adresă de contact una de forma …@europarl.europa.eu.
Aia e adresa de la serviciu. A funcției, nu a omului.
În ziua în care se termină mandatul, adresa dispare. Împreună cu ea dispar toate mesajele trimise acolo, inclusiv cele venite de pe site-ul ăsta, care e un site personal. Un site personal cu adresa instituției pe el e ca și cum ți-ai pune pe cartea de vizită telefonul de la birou al cuiva care te va da afară.
Formularul de contact n-are nicio pază
Formularul de contact măcar funcționează — are nume, email, subiect, mesaj. Spre deosebire de ăla de newsletter, care e decorativ.
Dar singura lui apărare împotriva roboților e aceeași capcană ascunsă. Niciun „bifează că nu ești robot”, nimic. Pentru o adresă publică de parlamentar asta înseamnă un inbox plin de gunoi, în care mesajele adevărate se îneacă.
07. Aceleași cinci iconițe, de trei ori
Iconițele de rețele sociale apar pe prima pagină de trei ori: sus, jos, și în panoul ascuns. Pe pagina de contact, de patru ori.
Am numărat: 17 linkuri sociale pe prima pagină. Adrese diferite: 7.
Și nici alea 7 nu-s consecvente. Același profil de Twitter e scris în două feluri, în locuri diferite. La fel pagina de Facebook:
twitter.com/smuresan și twitter.com/SMuresan facebook.com/SiegfriedMEP și facebook.com/SiegfriedMEP/
Dar perla e alta. În subsol, iconița se numește „X” — numele nou al Twitter, din 2023. Adresa din spatele ei duce la twitter.com.
Cineva a intrat, a schimbat eticheta, și a plecat. Linkul l-a lăsat acolo. Șapte ani de set-and-forget rezumat într-un singur buton.
08. „Comentariile sunt închise”
Sub fiecare articol scrie „Comentariile sunt închise pentru”, urmat de titlul întreg al articolului. Pe prima pagină de patru ori. Pe o pagină de categorie, de zece.
Dacă nu vrei comentarii pe site, perfect, e o decizie rezonabilă pentru un politician. Dar atunci nu e nevoie s-o anunți la fiecare articol.
E ca și cum ai pune pe ușa magazinului o plăcuță pe care scrie „Aici nu se vând pantofi”. Nimeni n-a întrebat. Se ascunde dintr-o setare și gata.
09. Priorități fără termene
Pagina „Prioritățile mele” are șapte titluri: „Lângă oameni”, „Eficiență”, „Principii democratice”, „Susțin extinderea UE”, „Inițiativa privată și spiritul antreprenorial”, „Fonduri europene”, „Uniune puternică”.
„Eficiență” nu e un obiectiv. E o însușire. E ca și cum ți-ai trece la priorități „înălțime”.
Un obiectiv sună așa: până la finalul lui 2027, obțin X pentru Y. Ăla se poate verifica. Poți veni peste doi ani și să întrebi, și omul fie îți arată, fie nu. „Eficiență” nu se poate verifica niciodată, ceea ce probabil că e tot ideea.
Pagina mai are și niște efecte de animație la derulare care nu fac nimic, doar întârzie cititul. Spațiul ăla ar fi mult mai bine folosit de un calendar cu termene și de o bifă lângă ce s-a făcut deja.
10. „În România” vorbește despre Bruxelles
Pagina care ar trebui să arate ce face omul în țară începe cu un articol intitulat, pe bune, „Alte evenimente”.
Următoarele sunt despre poziția grupului PPE pe bugetul UE, despre o declarație a comitetului UE–Moldova și despre flexibilitatea bugetului european.
Toate legitime. Toate de la Bruxelles. Omul care intră pe „În România” vrea să vadă unde ai fost în România.
Și „Media” nu înseamnă ce credeți
În meniu e o secțiune „Media” care conține Foto, Video, Interviuri și altele. În limbaj web, „media” înseamnă fișiere: poze, clipuri, sunete. Aici sunt articole despre apariții în presă.
Două lucruri complet diferite, băgate în același sertar, ca să nu găsească nimeni nimic. Iar „Foto” are în total trei postări. Toate din 2018.
11. Securitate: ușa e bună, gard nu există
Să fim corecți, că nu e totul rău. Conexiunea e criptată cum trebuie, certificatul e valid, versiunile vechi și sparte de criptare sunt refuzate, iar adresa fără „https” te mută automat pe cea sigură. Și câteva uși care trebuie ținute închise chiar sunt închise — nu poți vedea lista fișierelor de pe server, nu poți citi fișierele interne.
Până aici, bine.
Problema e că lipsesc toate instrucțiunile de siguranță pe care un site le dă browserului. Sunt șapte standard. Site-ul nu trimite niciuna. Șapte din șapte:
strict-transport-security LIPSEȘTE content-security-policy LIPSEȘTE x-content-type-options LIPSEȘTE x-frame-options LIPSEȘTE referrer-policy LIPSEȘTE permissions-policy LIPSEȘTE cross-origin-opener-policy LIPSEȘTE
Pe românește: browserul nu primește nicio regulă despre ce are voie să facă pagina.
Prima dintre ele lipsind înseamnă că la prima vizită cineva aflat pe aceeași rețea — o cafenea, un hotel, un aeroport — se poate băga în trafic. Lipsa celei cu x-frame-options înseamnă că oricine poate lua site-ul, îl poate băga într-o pagină de-a lui și-l poate arăta ca fiind al lui.
Două chestii concrete
- Numele contului de administrator e public. Există o adresă pe site care, deschisă de oricine, îți spune că utilizatorul principal se numește
administrator. Pe bune. Nu „smuresan”, nu ceva, ciadministrator. Combinat cu pagina de autentificare, care e la adresa standard și e accesibilă, un atacator are deja jumătate din ce-i trebuie. N-am încercat nicio parolă și nici n-am de gând, dar numele ăla n-ar trebui să fie public. - O componentă rămasă în 2021. Site-ul folosește un modul de prezentări grafice care e la o versiune veche de cinci ani. Modulele vechi sunt principala poartă prin care se sparg siteurile WordPress, pentru că găurile lor sunt publice și scanate automat de roboți, non-stop.
Și, ca să fie tacâmul complet, site-ul își anunță singur în codul paginii versiunea de WordPress și versiunea modulului. Adică scrie pe ușă marca și modelul yalei. Se oprește dintr-o linie de cod.
12. 190 de fișiere ca să-ți arate niște articole
Serverul răspunde repede, în vreo două zecimi de secundă. Partea asta e în regulă.
Ce se încarcă după aceea, mai puțin:
| Ce am măsurat | Prima pagină | Cât ar fi normal |
|---|---|---|
| Fișiere încărcate | 190 | sub 60 |
| Greutate | 1,62 MB | sub 1 MB |
| Fișiere de cod | 116 | 5–15 |
| Fișiere de stil | 89 | 1–3 |
| Imagini amânate la derulare | 0 din 11 | toate cele de jos |
116 fișiere de cod și 89 de fișiere de stil. Pentru o pagină care arată niște articole.
În mod normal alea se lipesc între ele în două-trei fișiere. Aici sunt servite bucată cu bucată, și fiecare bucată costă un drum dus-întors până la server.
Apoi, trei imagini sunt trimise mult mai mari decât sunt arătate. Logoul PPE, de exemplu, pleacă de pe server la 939 pe 429 de pixeli și e afișat la 131 pe 60. De șapte ori mai mare pe fiecare latură decât e nevoie.
E ca și cum ai căra o ladă ca să scoți din ea o cutie de chibrituri.
Și una care s-ar rezolva singură: serverul trimite la fiecare pagină instrucțiunea „nu păstra nimic în memorie”, deși rulează un program făcut exact ca să le păstreze. Practic fiecare vizitator pune serverul să refacă pagina de la zero, degeaba.
13. Ce-aș face, în ordine
Lista e aranjată după cât efect ai pe unitatea de efort. Primele trei se fac într-o după-amiază, de un om care știe ce caută.
- Repară newsletterul sau scoate-l de tot. Un formular care nu poate primi un email e mai rău decât niciun formular, pentru că oamenii cred că s-au abonat și așteaptă. Dacă rămâne, pune și un link real la „Termeni și condiții”.
- Scoate butonul „Găsește evenimente” dacă nu-l repară nimeni, și pune în loc o arhivă pe ani. Un buton mort e o promisiune încălcată de fiecare dată când cineva îl apasă.
- Pune anul curent în subsol, automat, și o adresă personală în loc de cea de la Parlament.
- Tradu ce-a rămas în engleză: „By”, „Categories:”, terminațiile „th” de la date, și eticheta ascunsă „More on”.
- Fă curat în categorii. De la 95 la 10–15. Șterge duplicatele, unește englezele cu româna, și omoară
republcia moldova. - Ascunde „Comentariile sunt închise”. O setare.
- Actualizează modulele vechi și ascunde numele contului de administrator. Pune și un al doilea pas la autentificare.
- Adaugă cele șapte instrucțiuni de siguranță. Se scriu o dată, într-un fișier, și nu le mai atinge nimeni.
- Lipește fișierele de cod și de stil și micșorează imaginile la cât sunt afișate. De la 190 de fișiere ajungi ușor sub 60.
- Pune o poză și un titlu pe „Despre mine”, și transformă „Prioritățile mele” în obiective cu termene.
- Decide ce faci cu secțiunile moarte. Interviuri, Opinii, Foto, Video, Statements. Dacă nu le mai întreții, scoate-le din meniu. O secțiune goală din 2018 face mai mult rău decât lipsa ei, pentru că arată ca o cameră în care nu mai intră nimeni.
Și acum partea care contează. Nimic din ce-am scris mai sus nu e greu. Nu e un site prost făcut — a fost făcut decent, în 2018, și apoi lăsat singur. Nu e vina tehnologiei, e că n-are nimeni grijă de el.
Omul negociază bugetul multianual al Uniunii Europene. Vreo mie de miliarde de euro, în mare. Dar pe site-ul lui scrie 2018, newsletterul nu are unde să-ți ia emailul, iar butonul de căutare e un desen.
Nu zic că una o explică pe cealaltă. Zic doar că omul care te judecă după site n-o să stea să facă diferența.
Cum am lucrat, pentru cine întreabă
Toate verificările sunt făcute pe 4 octombrie 2026, de pe site-ul public, cu un Chromium 152 condus automat și cu unelte obișnuite de linie de comandă. Am măsurat pozițiile elementelor direct în browser, am numărat fișierele încărcate la o vizită adevărată și am citit ce răspunde serverul. Pozele sunt nemodificate, în afară de bannerul de cookie-uri, pe care l-am scos ca să se vadă ce-i dedesubt.
N-am încercat să mă autentific, n-am testat parole, n-am trimis date în formulare pe care site-ul le-ar fi salvat și n-am făcut nicio cerere care să încarce serverul. Verificările de securitate sunt toate pasive, de tipul celor pe care le face orice vizitator sau orice motor de căutare.
Mai zic o dată, că e important: observațiile sunt despre site, nu despre om. Și unde ce circula nu s-a confirmat exact așa, am scris corectura în text — vedeți nota de la secțiunea 01 și pe cea de la secțiunea 05.